• Home
• Links
  |  
• Masonic Tourism
  |  
• Masonic music
  |  
• Contact
  |  
• Web Rings
  |  
• Archive
  |  
• Ares Group

Search

 

Top Stories

rss

No stories

Despre Arta Regală

RADU BĂLĂNESCU Pro Grand Master, National Grand Lodge of Romania

Arta Regală este zidirea însăşi?
O definiţie succintă dintr-un dicţionar ne informează că: "Arta este, în esenţă, cea mai profundă expresie a creativităţii umane". Atunci, Arta Regala ar fi o parte a creativităţii, o parte a lucrurilor făcute de om.
Unii autori identifică Masoneria cu Arta Regală, afirmând că aceasta a apărut odată cu naşterea primului om şi va dăinui până la sfârşitul omenirii. Prin aceasta, respectivii autori sugerează că tot ceea ce s-a făcut de-a lungul istoriei în clădirea edificiului civilizaţiei s-a făcut prin cărămizi adăugate în timp, printre membrii Artei Regale numărându-se Socrates, Platon, Moise, Pitagora, Iisus, Confucius, Mahomed, ş.a.m.d. până la Newton, Einstein, etc. Nimic nu se poate construi, de la piramide şi până la catedralele gotice, de la mandala hindusă şi până la fizica cuantică, de la libertatea iubirii din piesa lui Shakespeare şi până la conceptul de pace mondială, fără ca "zidarul" să aibă inima şi mintea luminate, fără a căuta adevărul cu demnitate, fără ca virtuţile sale să fie în armonie cu întreaga Creaţie. Arta Regală adaugă cărămizile Templului, restul este utilizare profană sau şi mai rău, distrugere.

Arta Regală ca mod de a zidi
Această conotaţie reiese cu claritate dintr-o poveste a grecului Esop. Simţind că îi vine sfârşitul, un om şi-a chemat fii şi le-a spus că în vie a ascuns o comoară. Aceştia, mai leneşi de obicei, pentru a găsi comoara au săpat toată via. Nu au găsit nimic dar săpată fiind, via a rodit bine şi au câstigat o mulţime de bani.
Şi în Constituţia lui Anderson din 1723, Arta Regală este văzută diferit, nu acţiunea însăşi ci modul de acţiune, calea de a conduce zidirea. El spune: "Un Mason este obligat, prin ţinuta sa, să se supună legilor moralei şi dacă înţelege corect Arta Regală, el nu va fi niciodată un ateu stupid, nici un libertin fără de religie". Dacă iniţiatul practică arta masonică în mod conştient, el nu va fi nici ateu, nici fără religie. Scriind acestea, Anderson a respectat spiritul vechilor constructori care ştiau să fie în acelaşi timp şi oameni ai credinţei şi oameni ai cunoaşterii. Anderson precizează mai mult aceste noţiuni: "Oricare ar fi fost opiniile noastre diferite asupra altor lucruri, lăsând tuturor oamenilor libertatea de conştiinţă, în calitate de masoni noi suntem în mod armonios de acord în ştiinţa nobilă şi Arta Regală". Tema secretului ritual este abordată în Cântecul Maestrului: "Cine poate revela Arta Regală? Sau să cânte secretele ei într-un cântec?/ Ele sunt păstrate într-un fel sigur/ În inima masonului/ Şi aparţin vechii Loji"
Arta Regală privită ca şi o anumită cale de urmat, apare şi la Mircea Eliade care dezvăluie precis în stilul său caracteristic: "o cale de la captivitate spre libertate, de la dependenţă spre autonomie, din întuneric spre lumină, de la Profan la Sacru...".

Arta Regală ca formă a cunoaşterii
Tot dicţionarele spun că "Prin modul său de manifestare, arta poate fi considerată şi ca o formă de cunoaştere".
Arta Regala, privită din acest unghi şi în acest context, îl ajută pe om în cadrul realizării sale spirituale prin intermediul unui proces iniţiatic care implică îndeplinirea unor reguli precise şi imuabile, respectarea gesturilor, pronunţarea corectă a cuvintelor, stabilirea momentelor favorabile de îndeplinire a ritualurilor.
Masonii denumesc masoneria ca o artă, Arta Regală, şi dacă trebuie să explice acest lucru, singura cale respectabilă de comunicare a mesajului este prin intermediul unei alte forme a artei, simbolismul.

Arta Regala şi alchimia
Referiri frecvente la Arta Regală apar la alchimişti. Opera alchimică este văzută ca o transformare paralelă a două lucruri, a materiei din creuzet dar şi a psihicului alchimistului. Urmând calea Artei Regale, pe parcursul desfăşurării procesului sunt întradevăr două componente oarecum paralele, distilarea lumii profane prin intermediul influenţelor masonice dar şi cristalizarea interioară a fraţilor în ascensiunea lor pe drumul căutării luminii. Acest mod de a vedea opera alchimică sau Ars Regia cum o denumea călugărul dominican Albertus Magnus, este desigur departe de imaginea clasică a alambicului din care ies gaze urât mirositoare şi dogoarea athanorului. Adevărata Artă Regală a alchimiştilor presupune jertfă, cunoaştere, trudă, prin care plumbul sau balastul acestei existente se transformă în aur, în spiritualitate, în cunoaştere.

Arta Regală şi Iubirea
Plecând de la conceptele alchimice, un respectabil frate filozofa într-o carte recent apărută despre posibila legătură dintre Arta Regală şi Eros. După cum alchimia nu este nici mistică şi nici magie, aşa şi iubirea cântată de poeţi nu este nici amor sacru şi nici amor profan. Dacă este să fie o legătură, atunci cu siguranţă ţine doar de modul de abordare, Arta Regală se face doar cu dragoste, cu multă iubire.
O interesantă şi sugestivă abordare despre ce este Arta Regală vine din partea filozofului maghiar Bela Hamvas prin citarea acestuia într-o lucrare despre educaţia păcii şi a toleranţei în lumea de azi. Actuala viaţă din marile aglomerări umane, este diversă şi dinamică, manifestându-se diferite tendinţe, revolte, corupţie, pasiuni, etc. O zonă, o ţară, un oraş în care domină forţe adverse se poate conduce, după unii, doar prin forţă. Varianta, utilizată din păcate prea puţin în decursul istoriei, este de a înlocui forţa cu conducerea înţeleaptă. În antichitate această cale de conducere era numită Arta Regală, conducerea prin promovarea coexistenţei paşnice, a efortului colectiv, în numele păcii şi al armoniei.

Arta Regală
Cu mii de ani în urmă, oamenii au înteles că viaţa în grup oferă avantaje, putându-se apăra mai bine, procura hrana mai uşor, etc. Fiind un grup, a apărut şi necesitatea conducătorului. Acesta era la început cel mai înzestrat fizic, cel mai puternic membru al tribului. Cei care nu intrau în competiţie cu membrii dotaţi fizic, cu războinicii şi cu energia celor robuşti, erau izolaţi a trăi periferic dar aveau în acest fel şansa şi timpul să gândească, să discute între ei, să capete şi să transmită informaţii şi cunoştinţe. Aceştia formează cu timpul o altă grupare, a povestitorilor despre eroi şi zei, a ghicitorilor despre viitor, a vracilor care aveau leac pentru orice, a magilor, etc. Devin depozitarii tradiţiilor şi cunoştintelor tribului. Supleţea gândirii, înţelepciunea şi cunoştintele acestora devin la un moment dat mai importante pentru colectivitate decât energia brută a celor puternici. Aşa a apărut puterea spirituală, Arta Sacerdotală, care a dominat conducerea societăţii, războinicii înclinându-se şi renunţând de bună voie chiar şi la viaţa lor în faţa preoţilor-vraci. Reprezentanţii puterii spirituale au înţeles la rândul lor că pentru a domina şi asupra altora trebuie şi forţa materială şi atunci au apărut conducătorii, faraoni şi regi care guvernează prin transferul originii divine către ei de către preoţii mijlocitori ai divinităţii. Comunităţile primesc astfel o conducere stabilă, legitimă şi regulară. Mai târziu, în Egipt, Caldeea, Grecia, educaţia celor aleşi devine importantă. În şcoli se învaţă Arta Sacerdotală de către cei meniţi să fie preoţi şi Arta Regală de către cei pregătiţi să fie regi. Cunoştinţele şi misterele sau Lumina, erau relevate unei elite atent selecţionate.
În epoca modernă, masoneria lasă deoparte piatra şi mortarul şi se consacră unei construcţii morale şi intelectuale. Arta Regală devine sinonimă cu Marea Artă şi regina printre arte prin care omenirea în ansamblu trebuie construită şi fiecare individ trebuie perfecţionat pentru a-şi ocupa locul ce i-a fost stabilit în uriaşul edificiu al Marelui Arhitect al Universului.
În această perioadă, Artei Regale i se restituie sensul moştenit de la începuturi, masoneria nemaifiind nevoită să ascundă că misiunea ei este să-şi pregătească adepţii pentru a deveni regi, conducători adevăraţi în statul modern unde cetăţeanul este rege.
Iniţiatul poate deveni propriul său rege când va domni asupra lui însuşi, atunci când ceea ce este frumos în interiorul său va domina ceea ce este inferior. Iniţierea înseamnă cunoştinţe dar şi transformarea interioară pentru a căpata stăpânirea de sine care să-i confere demnitate regală.
Arta Regală se practică în fiecare Lojă. Aprinderea luminilor pe cele trei coloane sub devizele Înţelepciunii, Forţei şi Frumuseţii simbolizează şi direcţiile Artei Regale. Înţelepciunea se referă atât la cea internă a membrilor dar şi la necesitatea conducerii cu înţelepciune a altora, forţa simbolizează atât puterea interioară a individului dar şi cea care permite ridicarea zidirii exterioare. Frumuseţea trebuie să fie de asemenea atât în noi cât şi în scopurile şi mijloacele pentru şi prin care, cu înţelepciune dar şi cu tăria forţei, trebuie să conducem construcţia Marelui Arhitect al Universului.
Arta Regală, azi, înseamnă pregătirea şi ridicarea nivelului intelectual şi moral al fraţilor masoni prin căutarea Luminii, perfecţionarea prin Cunoaştere şi Iubire. Arta Regală mai înseamnă şi formarea acelora care vor conduce în spiritul respectului legilor, al tradiţiilor istorice, al dragostei faţă de adevăr, de egalitate şi pace în lupta împotriva obscurantismului cultural şi ideologic, a extremismului, a falsificării istoriei, a totalitarismului, a corupţiei şi abuzurilor.
Arta Regală produce Conducătorii, Maeştrii şi Marii Maeştri de mâine.

BIBLIOGRAFIE / BIBLIOGRAPHY:
1. Tamas, M.A., "Arta regală şi francmasoneria", ed. Aion, Oradea, 2005.
2. Santa, D., "Eros şi alchimie", ed. DBH, Bucureşti, 2006.
3. Blenesi, E., "Peace Education, Learning about the Self and the Other", în "Peace Education în Europe: Visions and Experiences" de Werner Wintersteiner, Vedrana Spajić-Vrkaš şi Rüdiger Teutsch, ed. Waxmann Verlag, 2003, pag. 113.
4.Wirdh, O., "Francmasoneria pe înţelesul adepţilor săi", ed. RAO, Bucureşti, 2005.

Copyright Forum Masonic

Trimite articolul pe email

Join Us   |   Subscribe   |   Advertising   |   Credits   |   Legal Notice