Cele trei călătorii ale inițierii sau furcile caudine ale francmasoneriei
MARIAN MIHĂILĂ Assistant to the Grand Master, National Grand Lodge of Romania
Acest plan al cercetării cere o reflectare asupra următoarelor teme: simbolismul în raport cu cele trei elemente: Aer, Apă și Foc, pe de o parte, precum și asupra punctelor comune ale acestor elemente aparent opuse, dar care formează o unitate a contrariilor, pe de altă parte.
Împreună cu pământul, prima încercare din cadrul ritualului de inițiere, aerul, apa și focul reprezintă cele patru elemente ale cosmogoniei tradiționale ce prezintă creația lumii, a universului și nașterea Ființei din neant și haos.
Elementele menționate există încă dinaintea intervenției energiei suflului și a spiritului, când singurii paznici erau ordinul și lumina. Acest fapt poate explica probabil prezența acestor elemente în cea mai mare parte a ritualurilor de inițiere.
Prima călătorie a profanului odată cu inițierea masonică este călătoria Aerului. Element de gen masculin, activ și nematerializat, aerul este asimilat fie de vântul ce umflă velele, ce învârte morile și ce alungă norii, fie de suflul ce poate fi un corespondent vital al Ființei subtile pranei, cosmicului ce se identifică cu Verbul.
Aerul reprezintă de asemenea spațiul, calea de comunicare între pământ și cer, mijlocul propriu luminii și chiar zborul (A te ridica de la pământ prin spiritualitate înseamnă a redescoperi libertatea Ființei - putem chiar spune "A fi liber ca aerul...").
Conform simbolisticii culorilor, aerul corespunde albului, cu alte cuvinte aerul este asociat inocenței, iluminării sau primului pas al profanului ce se ridică din morți pentru a păși spre Lumină. Din acest motiv prima călătorie este cea a aerului. În ceea ce privește zgomotele și obstacolele ce însoțesc această călătorie, acestea reprezintă tumultul și agitația lumii profane și au o legătură cu manifestarea fizică a Aerului, a vântului care reprezintă simbolul vanității, instabilității și a inconstanței, precum și a aparițiilor, indiferent de forma pe care acestea o îmbracă.
Aerul este intermediarul între apă și foc. Uniunea celor doi atomi de hidrogen și unul de oxigen formează molecula Apei. Combustia focului este de asemenea legată de prezența aerului (Vântul întețește focul, iar absența aerului oprește combustia).
Printr-o presiune puternică aplicată aerului, acesta ia forma de lichid.
Această transformare ne conduce spre cea de-a doua călătorie, aceea a Apei, ce reprezintă un element pasiv și feminin.
Apa este sursă de energie și origine a vieții, noțiunea de "materie primă", sursă de fertilizare și fecunditate a Pământului, ploaie, fluviu, oază, Nil, Eufrat, Gange, așa cum se regăsesc ele în izvoarele primare ale umanității.
Primele habitate umane cât și primele civilizații au fost construite pe malul unor râuri sau izvoare de apă, indispensabile vieții ființelor umane, animalelor și plantelor.
Apa reprezintă și un mijloc de purificare. Din punct de vedere pur profan și igienic, apa curăță corpul, hainele etc.
Din punct de vedere simbolic, amintim ritualele hinduse, evreiești sau musulmane ce au legătură cu spălatul corpului sau a anumitor părți ale corpului (mâini, picioare, față...) sau în cadrul religiei creștine, botezul și binecuvântarea.
În ceea ce privește inițierea masonică, simbolistica denotă mai multe aspecte ale dualității apei.
Asemănător unor tradiții antice sau tradiții de ospitalitate ce pretind oferirea de apă proaspătă vizitatorilor, în cadrul inițierii, profanul primește un pahar de apă pură, creatoare și purificatoare. Aceeași apă devine amară, simbolizând moartea și blestemul pentru sperjur. Mâinile sale sunt apoi scufundate în apa ce simbolizează moartea omului ce-a fost pentru a renaște prin originea dată de apă. Dar scufundarea este legată de renaștere ce reprezintă apariția unui nou om, purificat, pregătit să-și perfecționeze ființa interioară. În același timp, simbolul apei evoluează, de la noțiunea de sursă de viață la noțiunea de înțelepciune, de cunoaștere și de spiritualitate. Acest fapt explică probabil de ce zgomotele și obstacolele sunt mai puțin numeroase în cazul acestei călătorii.
Pe alt plan simbolic corespunde Nordului (ce reprezintă locul ucenicului în Lojă), frigului, solstițiului de iarnă și culorii verde.
Apa se poate prezenta în formă lichidă, solidă (gheață) sau gazoasă (vapori, nori). Acest element se opune focului, dar în același timp găzduiește fulgerul, adică o formă a focului,
A treia și ultima călătorie a ritualului de inițiere masonică este cea a focului, element activ și masculin ce corespunde Sudului. Acest element permite omului să se încălzească, să-și gătească alimentele și să lucreze cu metalele.
Asimilat de Soare, focul este indispensabil vieții ființelor umane, animalelor și plantelor, fiind purificator și regenerator, însă în același timp provoacă și incendii pe câmpuri pentru a le transforma în pământuri fertile.
În cadrul inițierii, purificarea prin apă este completată de purificarea prin foc, ce permite transformarea apei in vapori, ascensiunea vaporilor spre cer sub formă de nori, precum și regenerarea apei din apa terestră, impură, în apă celestă și divină.
O altă reprezentare a focului este fulgerul ce apare odată cu căderea acestei ape cerești sub formă de ploaie și permite regenerarea periodică a naturii. Această complementaritate poate fi interpretată ca o uniune a contrariilor (noțiune ce reprezintă unul dintre principiile Masoneriei Universale).
În timpul călătoriei prin foc, fiind legat la ochi, profanul nu primește lumină, ci o altă manifestare fizică a focului. Căldura care, sub formă de putere cosmică permite Omului să se nască din haosul primordial.
După cum observăm numărul călătoriilor de inițiere este trei, amintind de triade, vârsta ucenicului și triunghiul. În ceea ce privește triunghiul, fiecare dintre formele sale reprezintă un element al cosmogoniei, triunghiul dreptunghiular, ce reprezintă jumătate din triunghiul echilateral sau sublim, corespunde elementului apă și ucenicului în acest context.
În concluzie, aceste călătorii simbolice ghidează profanul în lupta de supraviețuire în căutarea sa pentru a descoperi centrul, pentru a-și reconstrui unitatea primordială prin unirea contrariilor. Această călătorie se realizează din interior, la fel cum chinezii descoperă Marea Pace, Hindușii își găsesc liniștea, alții caută "Cetatea Adevărului" sau Graalul. Însă această călătorie nu poate fi realizată oriunde și oricum.
Ritualul practic în cadrul lojelor masonice, gândirea și limbajul simbolic, ajutorul Fraților și maeștrilor permite ucenicului să descopere în el însuși căile înțelepciunii, cunoașterii și dragostei.
Din punct de vedere istoric, în cadrul masoneriei în forma practicată în Evul Mediu ucenicul era asistentul Maeștrilor, el vedea, învăța și urma opera lor, el le pregătea materialele și asculta orice ordin.
Odată cu recunoașterea masoneriei ca și entitate de sine stătătoare, ucenicul este supus pericolului probelor fizice. Însă francmasoneria actuală a păstrat doar câteva dintre acele probe ca mijloace tradiționale ce dezvoltă imaginația, lăsând posibilitatea sublinierii ideii că drumul către înțelepciune este prin de asperități și că inițierea reprezintă un arbore, al cărui vârf este atins doar după ce se trece prin toate etapele acestei activități, iar experiența este una veșnică.
Realizarea unei planșe simbolice este una dificilă deoarece fiecare individ are o altă percepție asupra simbolului; fiecare îl vede din alt unghi. Unii îl analizează simbolul din punct de vedere tehnic, iar alții se bazează pe intuiție. Astfel nu ne putem mulțumi nici cu o singură abordare a simbolisticii. Simbolul nu este vizibil în întregime pentru nimeni, dar prin sinteza percepțiilor tuturor, putem împreună să ne apropiem de adevăr. Nu întâmplător Enciclopedia Britanică reiterează: "simbolurile nu reprezintă un limbaj în sine; ele sunt mai degrabă mijloace prin care idei, adesea prea complexe sau cu o prea mare încărcătură semantică pentru a fi articulate în limbajul obișnuit sunt transmise între oameni aparținând aceleași culturi".
Copyright Forum Masonic
Trimite articolul pe email
