SORIN GRIGORESCU

Maestru Venerabil din Trecut al Lojii Spiru Haret Nr.56, București;
Inspector Expert, MLNR;
Webmaster al Revistei FORUM MASONIC

 

 

SorinGrigorescuÎn aprilie 2000, eram un proaspăt ucenic, abia exersând tăcerea şi neştiind mai mult decât cuvintele ritualului din primul grad. Pentru mai tinerii noştri fraţi e bine de ştiut că holu­rile templelor noastre pe atunci nu erau ca astăzi pline de de cărţi sau broşuri explicative, cu autori de bună reputaţie. A te documenta, a studia individual era o adevărată încercare. Masoni tineri, într-o masonerie tânără.

Claudiu, cu inocenţa profani­lor în ale tehnologiei informaţiei, ştiind că lucrez ceva în calculatoare, mi-a propus să fac parte din echipa proaspetei reviste pe care o înfiinţase. Am încercat să-i explic că în IT sunt măcar vreo 100 de meserii diferite şi că specializarea mea curentă n-are nici o legătură cu ce avea el nevoie. Dar m-am lăsat furat de entuziasmul lui, de frumuseţea construcţiei, de ţelurile sale. În cele din urmă mi-am zis în barbă: „Ei, ceva DTP şi grafică utilitară am mai făcut cu ceva ani în urmă, iar HTML ca limbaj nu e cine ştie ce, principial îl ştiu, mă voi descurca eu cu practica“.

Aşa m-am lansat în aventura Forum Masonic. Zile. Seri. Nopţi. Luni. Azi, deja ani. Şedinţe lungi de redacţie. Căutări pe Internet. Planşe de arhitectură de pe la loji. Articole din domeniul fratern. Aprobări formale de traducere şi retipărire de la Scottish Rite Journal. Controverse. Bani pentru hârtie şi tipografie (asta doar Claudiu, că eu sunt zero în finanţe). Drumul greu al filtrarii informatiilor. Grafica. Poze. Vizite. Paginare. Repaginare. Traducere. Corectură. Ceva nou în meserie. Bun de tipar. Tipar. Dar mai ales Oameni. Fraţi entuziaşti.

A fost şcoala mea masonică. A fost puntea mea de legătură către o lume nouă. Lucrând pentru revistă şi site, am învăţat să nu mă opresc nicicând din învăţat. Să fiu deschis la nou, dar să-mi păstrez şi spiritul critic. Să activez continuu în loja simbolică, să caut adevărul în Ritul Scoţian Antic şi Acceptat, în Ritul de York. Să fiu vesel şi mândru ca Nobil Shrine.

Forum Masonic a fost abecedarul meu masonic. În primele sale numere a fost tradus Manualul Masonului, elaborat de Consiliul de Educaţie Masonică al Marii Loji din California, una din primele referinţe în limba română de după reaprinderea luminilor. În paginile revistei a apărut primul ghid de adresare masonică către ofiţeri şi demnitari. Textul original al Declaraţiei de Principii de la Lausanne, 1875. Manuscrisul Downland. Manuscrisul Regius. Prezentarea celor mai importante Rituri. Corpuri asociate. Masoni Celebri. Regalii. Simboluri. Ezoterism. Dar şi Bran (Oliver Hardy), colegul lui Stan (Stanley Laurel) şi fratele nostru, într-un hazliu foto-articol realizat de mine şi Claudiu după o noapte în care s-a râs homeric.

Forum Masonic a fost un pod spre fraţii mei. În jurul lui Claudiu şi a proiectului lui de a lungul anilor s-au adunat oameni minunaţi, pasionaţi de domeniile diverse ale Craftului. De la fiecare am avut câte ceva de învăţat. Să mă scuze că nu-i enumăr, n-am atât spaţiu tipografic alocat. Urmăriţi însă cuprinsul celor 49 de numere ale revistei şi îi veţi găsi printre autori. Nu uitaţi caseta cu mulţumiri. Şi nu uitaţi interviurile Forum Masonic, nelipsite în nici un număr, care mi-au şi ne-au adus foarte aproape spirite strălucite, caractere puternice, Fraţi.

Plăcut inimii mele a fost rolul site-lui www.masonicforum.ro de punte către românii aruncaţi de destin departe de patria natală. Mailul unui frate din Australia care emoţionat ne mărturisea că n-a mai citit un text masonic în limba română de mai bine de 40 de ani, îmi va rămâne ca cea mai dragă recunoaştere a muncii mele în echipa lui Claudiu Ionescu. Şi au mai fost mailuri şi din Germania, şi din Franţa, şi din Israel, şi din amândouă Americi.

În anii din urmă, cu toţii îndrăgim nelipsitele galerii foto venite din toate colţurile obedienţei. Ele ne-au arătat ce frumos lucreză fraţii noştrii. Ce temple frumoase ridică. Ce evenimente luminate reuşesc să organizeze. Forum Masonic prezentându-le ne uneşte şi ne reprezintă. Iar pentru mine, iniţiat în modestul templu din Calea Victoriei, este o mândrie că aparţin unui ordin în expansiune, cu fraţi implicaţi şi din ce în ce mai instruiţi.

Reprezentarea externă poate însă e cea mai minunată împlinire a Forumului Masonic. Prin formatul bilingv, revista s-a dorit încă de la început un mesager al Masoneriei române către toate zările. Dacă a reuşit sau nu, dacă şi-a adus sau nu contribuţia la integrarea masoneriei române în lanţul masonic uni­versal, vă las să constataţi singuri din celelalte articole ale acestui număr special. Pentru mine însă personal, a fost o onoare să lucrez pe textele atâtor fraţi exemplari, figuri de anvergură a vieţii masonice universale. Iar ocaziile de a-i şi cunoaşte personal pe mulţi dintre ei nu au fost decât noi încântări pentru sufletul meu.

Toate enumerările de mai sus sunt palide reflexii ale sentimentelor pe care le-am avut şi le am ca parte a echipei Forum Masonic. Cuvintele nici nu pot, şi nici nu trebuie să descrie ce simt astăzi cu adevărat. Îi mulţumesc lui Claudiu pentru ocazie, mulţumesc celor ce m-au condus până la garda podului. Dar asemeni lui Zorobabel, sunt singur acolo pe punte, şi nu vă pot spune decât că iubesc drumul pe care am pornit, şi că vă invit pe fiecare dintre voi să vă treceţi podul vostru.

Fie ca pururi Forum Masonic – revistă, site, spirit – să fie acelaşi sprijin pentru noi toţi în asumarea celui mai important drept şi în depăşirea celei mai importante obligaţii a Maestrului Mason: Liberté de passer, liberté de penser.