RĂZVAN PAHONŢU

Orator, Loja ANDREI MUREȘIANU Nr. 252, București

1Arcanele care ți se dezvăluie la intrarea într-o lojă de perfecție a Ritului Scoțian vor fi și obstaco­lele de care te vei lovi mai târziu. Acestea evidențiază, de altfel, simțul datoriei, fidelitatea, inte­gritatea și păstrarea confidențiali­tății sau a secretului ca principale teme de reflecție.

Păstrarea secretului a devenit o temă de cercetare sociologică extrem de atrăgătoare atât pentru autori cât și pentru cititori, cărțile de specialitate au devenit adevă­rate best seller-uri. Sociologul german Georg Simmel a scris o carte faimoasă pe această temă, o carte cu un titlu foarte direct: “Despre secret şi societatea secretă” în care observă surprins că problema principală nu este secretul, ci gradul de cunoaştere reciprocă între oameni: încrederea.

Plecând de la caracterizarea secretului drept “tăinu­ire conștient voită”, Simmel disecă simbo­listica secre­tului și o împarte în trei categorii – trei feluri de relații interumane: parteneriatul, prietenia și căsnicia.

Dintre aceste trei ramuri, parteneriatul este parcă cel mai aproape de filosofia gradului patru din Ritul Scoțian și de simbolistica acestuia. Analiza lui Simmel constată că parteneriatul cu un anumit scop (o acțiune comună, o întreprindere, o asociere etc.) este o formațiune sociologică discretă prin excelență, căci participanții nu au nevoie să cunoască secretele celorlați. Activitatea lor principală vizează con­strucția la care iau parte, ceea ce înseamnă că tot ceea ce au nevoie să știe unii de la alții pentru a-și construi uniunea este să știe că o construiesc. La acest nivel funcționează o încredere instinctivă într-o serie de acțiuni, gesturi sau vorbe ale celorlalți care să asigure succesul întreprinderii.

Un interesant raport apare aici între încredere și discreție. Discreția este respectul pentru secretele celorlalți, unit cu dezinteresul pentru ceea ce nu se dezvăluie în mod explicit, astfel încât parteneriatul se bazează pe această legătură strictă între discreție și încredere. Nu resimțim nevoia să cunoaștem mai mult despre colegul nostru, chiar dacă curiozitatea ne împinge adesea să punem întrebări, în cazul de față dreptul la întrebare este strict limitat de dreptul la secret.