VASILE COCA
Orator al Lojii Transilvania nr. 216, Cluj Napoca
„Munca unui mason nu se oprește niciodată“. Eforturile lui sunt îndreptate spre „a ridica temple virtuții și a săpa temnițe adânci viciilor“.
Acestea constituie doar două din cutumele esențiale ale Francmasoneriei, ele reprezentând esența eforturilor, spirituale sau materiale, de șlefuire fraternă, ce caracterizează atelierele în care, aparent, se desfășoară viața unui mason. Dar așa cum nu se poate descrie Francmasoneria într-o singură frază, nici implicarea activă a unui membru dintr-o lojă nu se rezumă doar la citatele de mai sus.
Munca masonică trebuie să fie, și categoric că este, foarte diferită de activitățile profane. Pentru că ea nu are nevoie de a fi stimulată. Ea năzuiește permanent către țelul nobil de a face bine și izvorește doar din căldura sufletească a unui om adevărat, a unei ființe, pe cât de materială și de perceptibilă din punct de vedere fizic, pe atât de spiritualizată în efortul de realiza sublimul. Ea nu urmărește beneficii materiale, nu trebuie să fie lăudată și, uneori, nu este nevoie ca nici măcar să i se cunoască autorul. Munca masonică se încununează, de cele mai multe ori, doar de mulțumirea faptului împlinit. Un frate care simte cu adevărat harul Marelui Arhitect Al Universului răsfrângându-se asupra creației lui este suficient de împlinit atâta timp cât dăruirea, altruismul, într-ajutorarea și mângâierea oferite de el ridică, sprijină sau împlinesc un confrate sau chiar un umil profan.
Dacă „atelierul“ întreprinderilor unui francmason îl reprezintă însăși propriul lui suflet, cu siguranță că eforturile conjugate ale mai multor frați se înmănunchiază în realizările Lojii. Și aceasta, la rândul ei, se organizează într-un Templu ctitorit de toți membrii ei. Continuând tradițiile de topografie cardinală, specificațiile arhitectonice, componentele și formele interioare, dar și dimensiunile după landmark-uri, el transmite într-o viziune ezoterică măreția coloanelor şi a stâlpilor centrali, profunzimea infinită a universurilor successive din mozaic, fascinaţia boltei înstelate, rigurozitatea dispunerii Orientului, Demnitarilor și Ofițerilor, mesajul Celor Trei Mari Lumini ale Francmasoneriei, simbolistica planşelor, solemnitatea ritualului, emoţia iniţierii și sobrietatea secretelor muncii din ţinute.
Mai important însă pentru Templul Masonic este semnificația lui de casă spirituală, de cămin moral, de adăpost al sentimentelor, emoțiilor și simțirilor fraterne. Cu tot ce înseamnă acestea: căldură, confort, siguranță, tihnă, satisfacție și împlinire.
Orice francmason al cărui Lojă are propriul Templu va cunoaște fericirea și mulțumirea celui care, după o „zi de muncă“, are satisfacția să se întoarcă „acasă“.
Începând cu 27 iunie 2014 R.·. L.·. Transilvania nr. 216 Orientul Cluj are propriul ei templu. Frații acestei loji au un cămin al lor, în care să se reunească și să lucreze necontenit așa cum prevăd preceptele Francmasoneriei. Și atunci când după o simbolică zi de muncă ei sunt istoviți și satisfăcuți, casa pe care și-au imaginat-o și au construit-o îi va primi pentru a le da răsplata bine-meritată. Răsplată, care nu îi va satisface prin strălucire iluzorie a metalelor, bogăția interioarelor, savoarea și dulceața bucatelor, sau amăgirea osanalelor neîntemeiate, ci prin prezența chipului drag al fiecărui frate, alăturarea căldurii sufletelor lor și unirea ideilor și năzuințelor care îi leagă în frăție. Templul Masonic ce vegheaza asupra Clujului al R.·. L.·. Transilvania nr. 216 este casa pe care au visat-o și pe care o vor iubi.
Fie ca Înțelepciunea să o vegheze, Forța să o susțină, iar Frumusețea să o împodobească. Conform unui străvechi concept de împlinire spirituală, preluat dinspre lumea profană, frații din R.·. L.·. Transilvania au crescut câțiva copii (ucenicii), au plantat un copac (Accacia din curtea templului) și au construit o casă (Templul Masonic). Acum se pot așeza, să-și tragă sufletul, obosiți și satisfăcuți. Fără, însă, să uite un lucru important: „Munca unui mason nu se oprește niciodată…“
