CONSTANTIN C. ȘTEFAN
Loja Vasile Balș Nr.370,MLNR
Pildele lui Solomon, fiul lui David:
Folositoare pentru cunoașterea înțelepciunii și a stăpânirii de sine.
Pentru înțelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate,
pentru dreapta judecată, pentru nepărtinire;
Pentru a prilejui celor fără gând rău o judecată isteață,
omului tânăr cunoștință și bună cugetare.
Să ia aminte cel înțelept și își va spori știința,
iar cel priceput va dobândi iscusința de a se purta,
Pătrunzând cu mintea pildele și înțelesurile adânci,
graiurile celor înțelepți și tâlcuirea lor nepătrunsă.
(Prov. cap.1,vers.1-7)
Onorat fiind de invitația fratelui Claudiu Ionescu să prezint în acest număr jubiliar al Revistei Forum Masonic câteva gânduri, am considerat că ne va fi de folos întoarcerea în istorie și a fiecăruia spre el însuși, evocând personalitatea Regelui Solomon, în lumina cărții sale Proverbe, sursă pentru sănătatea morală și rodul bun al spiritelor noastre, scopul cărții fiind acela de a-i învăța pe oameni înțelepciunea practică a vieții.
Regele Solomon a fost fiul regelui David și a urmat la tron acestuia. El, Solomon regele, a fost considerat cel mai înțelept dintre contemporanii săi.
Acest mare conducător, Solomon, a avut o domnie foarte strălucită (III Regi cap. 2, vers. 12) sub auspiciul înțelepciunii și a puterii lui Dumnezeu:
La Ghibeon însă s-a arătat Dumnezeu lui Solomon noaptea în vis și a zis: „Cere ce vrei să-ți dau!“ (III Regi cap. 3, vers. 5). Și a zis Solomon: „Doamne Dumnezeul meu, ai pus pe robul tău rege în locul lui David, tatăl meu; însă eu sunt foarte tânăr și nu știu să conduc.(…) Dăruiește-i dar robului tău inimă pricepută, ca să asculte și să judece pe poporul tău și să deosebească ce este bine și ce este rău; căci cine poate să povățuiască pe acest popor al tău, care-i nesfârșit de mare? Și I-a plăcut lui Dumnezeu că Solomon a cerut aceasta”. Și a zis Dumnezeu: „Deoarece tu ai cerut aceasta și n-ai cerut viață lungă, n-ai cerut bogăție, n-ai cerut sufletele dușmanilor tăi, ci ai cerut pricepere ca să știi să judeci, Iată Eu voi face după cuvântul tău; iată, Eu îți dau inimă înțeleaptă și pricepută, cum nici unul n-a fost ca tine înaintea ta și nici după tine nu se va ridica un asemenea ca tine. Ba îți voi da și ceea ce tu n-ai cerut: bogăție și slavă, așa încât nici unul dintre regi nu va fi asemenea ție, în toate zilele tale. Și dacă vei umbla pe drumul Meu, ca să păzești legile Mele cum a umblat tatăl tău David, îți voi înmulți și zilele tale.“ (III Regi cap. 3, vers. 7 și 9-14)
Regele Solomon este autorul primelor douăzecișinouă din cele treizecișiunu de capitole ale Cărții Proverbe. Culegerea de proverbe ale lui Solomon a fost alcătuită sub domnia regelui Iezechia, de către bărbați înțelepți de la curtea acestuia (721-687 a.H.) și păstrate de cancelarul statului. (Prov. cap. 25, vers. 1)
Caracteristica Proverbelor lui Solomon este Legea poporului ales, cu adevărurile ei religioase și morale, dezvoltate prin dumnezeiască conducere a poporului, prin purtarea de grijă – providența – dumnezeiască. Cartea Proverbele lui Solomon arată, susține și argumentează faptul că Legea mosaică fiind aceea care dirijează în toate împrejurările viața, omul trebuie să-și îndrepte faptele și gândurile numai după voia lui Dumnezeu. Fondul general al acestor adevăruri îl constituie înțelepciunea, care culminează cu respectul față de Dumnezeu, respect numit generic frica de Dumnezeu.
Inspirația divină a acestei cărți a fost și este recunoscută de sinagogă și de Biserica creștină. Părinții Bisericii creștine au luat în considerare cuprinsul cărții Proverbe numind-o Înțelepciunea a toată virtutea. Altfel spus, înțelepciunea ca și capacitate superioară de înțelegere și de judecare a
lucrurilor așa cum ne-o arată cartea Proverbelor, se constituie drept bază a virtuții, ca înclinație statornică specială către un anumit fel de îndeletniciri sau acțiuni frumoase moral, însușire de caracter care urmărește în mod constant idealul etic, binele. Acțiunea perpetuă spre a înțelege, înclinația statornică pe calea binelui solicită utilizarea forței ca și energie morală. Forța supremă este Dumnezeu. Creatorul timpului, materiei, spațiului folosește cu înțelepciune forța pentru lucrările Sale:
Prin înțelepciune Domnul a întemeiat pământul, iar prin înțelegere a întărit cerurile. Prin știința Sa a deschis adâncurile și norii picură rouă. (Prov. cap. 3, vers. 19-20)
Înțelepciunea, forța și frumusețea, atribute ale lui Dumnezeu, se reflectă în cele trei părți constitutive ale sufletului omului: rațiunea, voința și sentimentele dar și în credință, nădejde și dragoste, cele trei virtuți care trebuie să-l ajute pe om în viață să devină din bun mai bun iar la sfârșitul vieții să-l ajute să se întoarcă acasă, la Creatorul său.
Înțelepciunea Regelui Solomon a generat și susținut forța sa conducătoare, putere pe care o dobândește tot omul care se apropie de lumina cunoașterii și a înțelegerii sensului lumii, a vieții. Dumnezeu ocrotește și întărește pe cel ce caută înțelepciunea:
Și i-a zis Domnul: „Am auzit rugăciunea ta cu care te-ai rugat către mine; și ți-am îndeplinit toate după voia ta; am sfințit templul pe care l-ai zidit, ca să petreacă numele meu acolo în veci și vor fi ochii mei și inima mea acolo în toate zilele. Dacă tu te vei purta înaintea feței Mele, cum s-a purtat tatăl tău David, cu inimă curată și dreptate, împlinind tot ce ți-am poruncit și vei păzi rânduielile și legile mele, Atunci voi întări tronul regatului tău peste Israel în veci (…).“ (III Regi cap. 9, vers. 3-5)
Lipsa înțelepciunii în viața omului prin lipsa de interes pentru cunoașterea de sine, a semenilor și a lui Dumnezeu, conduce la neputință, la diminuarea simțitoare a forței de viață și într-un final, la dezastru:
Întoarceți-vă iarăși la mustrarea Mea și iată Eu voi turna peste voi duhul Meu și vă voi vesti cuvintele Mele. Chematu-v-am, dar voi n-ați luat aminte! Întinsu-mi-am mâna, și n-a fost cine să ia seama! Ci ați lepădat toate sfaturile Mele și mustrările Mele nu le-ați primit. De aceea și Eu voi râde de pieirea voastră și Mă voi bucura când va veni groaza peste voi; Când va veni peste voi necazul ca furtuna și când neneorocirea ca vijelia vă va cuprinde. Atunci Mă vor chema, dar Eu nu voi răspunde, din zori Mă vor căuta dar nu mă vor afla. Pentru că ei au urât știința și frica de Dumnezeu n-au ales-o, Fiindcă n-au luat aminte la sfaturile Mele și cercetarea Mea au disprețuit-o. (Prov. cap. 1, vers. 23-30)
Cartea Proverbele lui Solomon prezintă antitetic idei, judecăți: înțelepciunea cu prostia; credința cu necredința; dreptatea cu nedreptatea; smerenia cu mândria; bogăția cu sărăcia; hărnicia cu lenea.
Sunt tratate raporturile dintre Dumnezeu și om, dintre părinți și copii, dintre autorități și supuși, dintre bărbat și femeie, dintre stăpân și slugă, dintre prieten și dușman.
Proverbele mustră slăbiciunea morală ca și trăsătură de caracter a cărei persistență se transformă în viciu și recomandă practicarea virtuții ca unică posibilitate de regenerare și de întreținerea a forței necesare pentru o existență decentă, rodnică. Insuficienta lucrare a binelui, a virtuților, conduce la apariția și dezvoltarea gândurilor și faptelor fără consistență morală.
Tăria de caracter, dobândirea și menținerea unui mod corect de viață a omului bun, trebuie să aibă în componență înțelepciunea, buna-chibzuială, prevederea, buna-cugetare, știința, dreptatea, înțelegerea. (Prov. cap. 2, vers. 2-11)
Cartea Proverbelor lui Solomon, unul din cele mai de seamă monumente literare ale poeziei acelor timpuri, crâmpei din divinitate prin conținutul inspirat de Dumnezeu, este pentru toți oamenii, fie că vor să știe sau nu, cea mai impetuoasă și constructivă apologie pentru cunoaștere.
Înțelepciunea nu aparține decât biruitorilor… (Prov. cap. 1, vers. 7-9)
