CLAUDIU IONESCU
de vorbă cu

LUIS BAEZ DELGADO
Mare Maestru, Marea Lojă Americano-Canadiană (Uniunea Marilor Loji din Germania)

Bună ziua! Invitatul de astăzi este Marele meu Maestru, Prea Respectabilul Frate Luis Baez Delgado, Marele Maestru al Marii Loji Americano‑Canadiene din cadrul Uniunii Marilor Loji ale Germaniei. Mulțumesc, Luis, că ești alături de noi, că ne acorzi din timpul tău și că ne împărtășești cunoștințele tale masonice. Sunt onorat. Mulțumesc mult.
Mulțumesc. Onoarea e de partea mea. Dragă Frate Claudiu, bună ziua și mulțumesc că m‑ai invitat la Forum Masonic. Îți mulțumesc pentru ceea ce faci pentru Maso­nerie. Toți Frații tăi din Germania te salută.
Mulțumesc, sunt onorat. Aș vrea să le prezinți celor care ne urmăresc viața masonică din ACGL: câți Masoni și câte Loji există, dacă există Loji și în alte limbi – spaniolă, turcă –, ce rituri de perfecționare există – Ritul Scoțian Antic și Acceptat, Ritul York ș.a.m.d.

ACGL este alcătuită din 46 de Loji și suntem una dintre cele cinci Mari Loji din cadrul Uniunii Marilor Loji ale Germaniei, așa cum ai precizat. Din 2014, ACGL a suferit transformări radicale față de perioada ei de Mare Lojă militară. Cum bazele militare ale SUA s‑au închis, numărul de militari și contractori americani a scăzut până la 35 220. Astăzi avem circa 2445 de membri. Asemenea tuturor Marilor Loji, am întâmpinat dificultăți începând din 2019 până la sfârșitul lui 2021, în timpul pandemiei de Covid‑19. Un lucru bun a fost faptul că ne‑am întâlnit online, am rămas conectați, am deschis ușile altor membri din lumea întreagă să ni se alăture, pentru că internetul a fost o modalitate prin care se putea conecta oricine de acasă. Din septembrie 2021 am redeschis cu precauție Lojile pentru întâlniri și adunări fizice. De asemenea, ACGL sărbătorește 60 de ani de Frăție anul acesta. Viața masonică din Germania e grozavă. Cât despre riturile de perfecționare: avem membri în Ritul Scoțian Militar American, în Clubul MSRB NATO, din Valea Washington, Orientul Districtului Columbia. Se organizează în mod regulat întâlniri la care par­ticipă cadeți cu rezultate excepționale de la Reserve Officer Training Corps, elevi cu rezultate excepționale în liceele americane, din Anglia, Germania și Italia. Maeștrii Masoni care sunt militari, precum și cei care au pașaport american și sunt fie ei civili, fie militari în Europa, pot deveni mebri ai Clubului MSRB.
Avem circa 135 de membri în Emirat Shrines International, care asigură transportul copiilor grav bolnavi din Europa și Orientul Mijlociu către spitale Emirat Shrine International din Statele Unite. Se întâlnesc de circa patru ori pe an, susțin două ceremonii și au 17 cluburi Shrine în Europa. De mulți ani încoace ne întâlnim la Con­ventele ACGL, la care ai participat și tu în trecut, unde membrilor Emirat Shrine și ai Ritului Scoțian li se acordă cinstea de a purta și escorta steagul. Avem relații de colaborare foarte bune. Avem membri și printre Masonii Mark și Riturile York din Germania și Anglia.
În ce țări are ACGL Loji?
Pot să‑ți spun că avem nouă Loji în Franța care tocmai și‑au sărbătorit a zecea aniversare în luna iulie a acestui an. Iar ACGL a trecut prin transformări remarcabile față de începuturile ei de Mare Lojă mili­tară. Așa cum am spus mai devreme, cum în Germania s‑au închis baze militare ale SUA, existența Marii Loji a fost amenințată. Însă am devenit Marea Lojă de facto în care non‑germanii să poată practica Francmasoneria cu propriile ritualuri, în propria limbă. Astăzi avem Loji care practică ritualuri în engleză, franceză, turcă și italiană, precum și ritualuri diferite pe lângă cel american. Mulți membri nu sunt rezidenți, dar au fost membri în timpul rotației în Germania și și‑au păstrat apartenența când s‑au întors în State. Astăzi, majori­tatea membrilor rezidenți sunt personal non‑militar.

Luis, vorbește‑mi despre motto‑ul tău ca Mare Maestru. De ce l‑ai ales?
Mottoul meu pentru anul acesta este „part upon the square” („parte a echerului”), și l‑am ales pentru că ultimii doi ani, de Covid‑19, am avut doar întâlniri online, realizând chiar lucruri importante și întruniri interesante. Dar când ne întâlnim fizic realizăm mult mai multe, „revenind la echer”. E unul dintre motivele pentru care am ales ca motto‑ul să meargă mai de­parte, dar și ca să ne întoarcem la lucrurile fundamen­tale, pentru că timp de doi ani nu am putut fi împreună. Voi explica mai multe despre ce facem astăzi ca să respectăm motto-ul.
Marile Loji de limbă engleză își pierd membrii. Se întâmplă același lucru cu membrii din ACGL? Ce politici aveți ca să vă păstrați membrii?
O să spun că gene­rațiile de azi diferă de cea din anii ’60. Mulți lucrează cât e ziua de lungă în contextul tele­muncii, nu au un program definit. Nu se opresc niciodată din lucru, așa merg lucru­rile astăzi. Doar își iau pauze. Cred în ce e mai important pen­tru ei. Cât despre ACGL – ne‑am îmbunătățit întâlnirile. Problemele organizatorice au devenit răspunderea marilor ofițeri aleși, care dezbat elementele în discuție la următoarea întâlnire, spre a fi aprobate. Lojile au renunțat la ținută în cadrul întâlnirilor obișnuite, se folosește ținuta la ritualuri, convente sau diverse evenimente. Ne concentrăm pe dezvoltarea indi­vi­duală, nu să memorăm lucruri.
Foarte interesant! Care sunt relațiile ACGL cu auto­ritățile germane?
O singură frază: nu există nici o problemă între ACGL și autoritățile germane, suntem în relații bune.

Luis, în experiența ta masonică internațională ai observat diferențe între Francmasoneria Răsăriteană și Apuseană, între America de Sud și cea de Nord? Ce fel de Francmasonerie crezi că se apropie cel mai mult de ceea ce ar trebui să fie Francmasoneria?
Suntem o societate cu membri care împărtășesc culturi, obiceiuri și un mod de a gândi. Cred că pro­venim aproape în exclusivitate din clasa de mijloc, mai precis din partea ei educată. Marile Loji nu se osifică niciodată, se schimbă și se reconfigurează și își trăiesc viața. Locuim la oraș, avem timp liber și suntem activi social. Lucrul ăsta generează diversitate și adapta­bilitate la ritualuri. Suntem implicați în istorie, dar trebuie să îmbrățișăm prezentul și viitorul laolaltă. Astăzi ne vizităm unii pe alții, interacționăm, învățăm unii de la alții și realizăm proiecte comune. Viitorul este fără îndoială una dintre forțele motorii care dezvoltă Francmasoneria, nu doar în Germania ci în toată lumea. În ciuda dezacordurilor, UGLE și Marele Orient al Franței rămân bazele identității masonice. Cât despre ce ar trebui să fie Francmasoneria, o să spun că ar trebui să fie lucrul care unește printr‑o singură ideologie, însă are spațiu pentru deosebiri naționale și regionale enorme. Comunitatea deopo­trivă unită și diversă nu face decât să sublinieze rolul pe care îl joacă Francmasoneria în toată lumea.
Crezi că lumea mai are astăzi nevoie de Franc­masonerie la fel de mult ca în trecut? S‑a erodat cumva Francmasoneria? A devenit ea mai degrabă o orga­nizație caritabilă?
Cu siguranță, iar răspunsul e format din mai multe părți. În timpul evenimentelor recente din lume, pandemia dezastruoasă și mai ales acum, războiul din Ucraina, masonii au etalat din nou principiile Francmasoneriei: au întins o mână de ajutor, au oferit sprijin cu loialitate, au fost prietenoși și au dat sfaturi bune. Avem rolul de a continua educația și creșterea intelectuală a celorlalți, insistând asupra faptului că învățarea cuprinde multe lucruri, pentru că e important pentru oricine să devină cea mai bună versiune a sa ca mason, oferind și primind, alinând și fiind alinat, sprijinind și fiind sprijinit, fie individual, fie colectiv. Cât despre erodarea Francmasoneriei, o să spun că ea nu apare deloc. Departe de a fi o breaslă moartă, de‑a lungul anilor am observat că Francmasoneria a arătat și demonstrat în mod viu, inteligent, că suntem un grup de indivizi angajați în ce se întâmplă. Asemenea tuturor grupurilor filantropice din anii ’60 încoace, și ea a suferit un declin al numărului de membri, așa cum m‑ai întrebat. Schimbările sociale nu sunt un lucru rău, iar în cazul Francmasoneriei nu e prima dată când au loc. Vom trece printr‑o perioadă mai dificilă, însă va exista un număr de Loji excepționale, Mari Loji, care vor rezista timpului. Cu privire la întrebarea despre caritate o să spun că principiile noastre ne învață valoarea ajutorării și carității. Ne dedicăm să consolidăm firea unui om, să‑i îmbunătățim perspectiva morală și spirituală nu pentru a fi mai bun decât ceilalți, ci decât el însuși.
Percepția publică despre Francmasonerie s‑a schimbat în timp. Ce a condus la aceste variații? O percepție publică bună înseamnă o creștere a numărului de membri.
În Germania a avut loc o adevărată renaștere, ­unele Mari Loji au chiar liste de așteptare. În unele dis­cuții aud că percepția nu e o problemă, în altele se pare că ar fi multe de spus. Nu există un singur răspuns corect, pentru că Masoneria diferă de la o țară la alta. Ca să revenim la zilele noastre, trebuie să ne dăm un reset, cum facem cu computerele și mobilele când pățesc ceva, așa cum am făcut de mai multe ori în trecut. Dar modernizarea e ceva ce nu poate fi ignorat sau evitat. E obligatoriu să ne adaptăm. Trebuie să depășim situația și să ne confruntăm cu gândirea majorității populației, care în mare măsură înseamnă superstiții și o imagine falsă despre Francmasonerie. Trebuie să demonstrăm că suntem o societate căreia îi pasă, menită să‑i ajute pe alții, atât din organizația noastră, cât și din afara ei. Să ne deschidem ușile către comunitate, să arătăm ce suntem și ce facem. Putem face asta stabilind o zi a porților deschise când membrii comunității pot să viziteze Loja și să afle ce e cu noi. Trebuie să arătăm că avem credințe și standarde și că încercăm să le respectăm în fiecare zi. Nu e nevoie să ne facem reclamă în ziare sau media, dar trebuie să fim atractivi și prezenți în piață, nu blocați în tradiție. Trebuie să ne concentrăm asupra activităților civice și asupra comunității, formulând campanii de publicitate care pun în evidență sentimentul de frăție, onoare și prietenie. În unele țări se practică asta, așa devine atractivă Masoneria.
Spune‑mi, te rog, care e cea mai dificilă problemă cu care se confruntă astăzi Francmasoneria.
Francmasoneria e reprezentată de diferite țări, ritualuri, practici și structuri instituționale, diverse Charte care de multe ori nu au legătură între ele și nu se recunosc reciproc. Suntem similari ca structură și compoziție, dar nu am reușit să comunicăm eficient. Trebuie să regândim situația, să ne angajăm și să îmbrățișăm provocarea la toate nivelurile, să ne concentrăm asupra calității pentru a dezvolta următoarea generație de lideri masoni. Statu‑quo‑ul nu va rezista.
Cum a fost luată ACGL prin surprindere de pandemie? Ce lecții ar trebui trase din perioa de pandemie?
În ultimi doi ani de pandemie am trecut prin felurite greutăți. Mulți dintre noi au învățat cum să lucreze din biroul de acasă, izolați, alții având și grijă de familie, inclusiv treburi casnice, învățat cu copiii, studiu individual și participarea la întrunirile Lojii, dar virtual. Am descoperit un stil de viață și un mod de a rămâne în contact unii cu alții oriunde am fi în lume. Întâlnirile nu au fost ca de obicei, pentru că eram obișnuiți să ne vedem în față‑n față. Am învățat să ne întâlnim și să ne întâmpinăm pe calculator. Mulți au participat la sesiuni de învățare din cadrul Lojii, luând parte și la învățătu­rile masonice din alte Mari Loji din lume, cum am făcut eu. Am învățat să gestionăm situația și s‑o depășim, în caz că mai ajungem vreodată în ea.
Cum vezi viitorul Francmasoneriei, Luis?
Pentru noi e o provocare importantă să ne respectăm tradiția, să rămânem fideli valorilor noastre și în același timp să părem moderni și relevanți pentru tânăra generație. De exemplu – limbajul, capacitatea de a descrie în termeni simpli, punând accent pe latura socială a acti­vităților noastre, precum și aceea de a contribui la ­socie­tate. Însă modernizarea limbajului nu înseamnă să ne schimbăm principiile. Trebuie să ținem cont de timpul pe care îl cerem membrilor noștri, să ținem pasul cu ținutele și să nu uităm de importanța sentimentului de apartenență. Tehnologia trebuie adaptată la nivel de administrație, conectivitate, educație și ritualuri. Media, mai ales ­site‑urile web, trebuie să fie atractive, prietenoase, să ofere ­informații esențiale ca să faciliteze accesul la ­întâlniri de lucru, ritualuri și prelegeri, așa cum am spus mai devreme, și să‑i includă pe Frații noi în sarcini importante din cadrul Lojii și comunității.
În cele din urmă, te rog să ne spui CV‑ul tău, atât masonic, cât și profan.
Încerc să fiu scurt. M‑am născut la San Juan, în ­Puerto Rico. Am obținut licența în inginerie mecanică și agricolă, apoi m‑am înrolat în Armata SUA în 1971. În timpul serviciului militar am fost subofițer în SUA, Coreea, Alaska, Hawaii, America Latină, Germania, Bosnia, Kosovo, Kuweit, Irak. Am primit numeroase premii și distincții militare și mi‑am încheiat cariera militară ca sergent‑major în comandamentul unui detașament special aviatic, ieșind din armată în 2004. Apoi am intrat în Programul pentru Serviciu Civil din cadrul Departamentului Apărării, unde m‑am ocupat de logistică aviație, am fost director de aerodrom și director de operațiuni aviatice pentru diferite aerodromuri și stații radar din Europa. Am participat și la câteva cursuri de administrație aviatică din SUA, ­ieșind în cele din urmă din serviciul civil în aprilie 2020. Sunt membru a numeroase asociații civile și militare.
Sunt Maestru din trecut al Lojii Lumina celor trei stele Nr. 963, am fost Mare Maestru Adjunct Districtual și, trecând prin funcții, am devenit Mare Maestru în aprilie anul acesta. Sunt membru al Ritului Scoțian în Gradul 32 Cavaler Comandor al Curții de Onoare și Reverend Adjunct din Trecut al Emirat Shrine International.
Splendid. Mulțumesc mult, Luis.
Mulțumesc că mi‑ai dat ocazia să prezint ACGL și îți urez mult succes în tot ceea ce faci. Salutări de la Frații tăi din Germania.
Mulțumesc, Luis. Sunt profund onorat.