MIRELA ELENA ENE
de vorbă cu

PABLO LÁZARO
Mare Maestru, Marea Lojă a Argentinei

În primul rând, vă mulțumesc pentru că ați acceptat acest interviu pentru revista Forum Masonic. Este o mare onoare pentru noi. Și cum Argentina se află în atenția lumii, după victoria de la Cupa Mondială, cred că este important și, de asemenea, momentul potrivit, pentru a vorbi despre francmasoneria din Argentina, mai ales că știu că este un an aniversar pentru franc­masonerie în Argentina.
Prea Respectabile Mare Maestru Pablo Lázaro, vorbiți-ne în ­câteva cuvinte despre evoluția Marii Loji a Argentinei de la înființare până în prezent și despre viața masonică din Argentina. Câți masoni și câte loji există, dacă există rituri de perfecționare sau loji în alte limbi, orice ne puteți spune. Vă rog.

Ei bine, în primul rând, vă ­mulțumesc foarte mult, este o onoare să avem acest interviu și să ținem legătura, apreciez că facem acest interviu în spaniolă, așa că este o mare bucurie. Da, fotbalul și francmasoneria au foarte mult de-a face aici, în Argentina, există un club de fotbal foarte important, River Plate, care a fost creat de francmasoni, adică de loja mea mamă – Liberi Pensatori, și tocmai de aici vreau să plec cu istoria Marii noastre Loji.

Marea Lojă a Argentinei s-a născut la 11 decembrie 1857, și funcționează neîntrerupt de atunci. Dar cineva se poate întreba, dacă s-a născut ca Mare Lojă în 1857, de ce vorbim despre francmasonerie mult mai devreme, ca, de exemplu, în cazul Revoluției din Mai, care este revoluția noastră eliberatoare față de ­Spania? Pentru că francmasoneria a existat încă de la începuturile națiunii noastre, de fapt, în diferitele războaie de independență care au avut loc în zonă, și în Argentina, au existat masoni care s-au implicat în ­libertatea Americii. Sunt bine cunoscute lojile ­Lautaro, lojile Caballeros Racionales care s-au implicat pentru independența Americii. Lojile care erau distri­buite pe tot teritoriul nostru începând din mai 1810 au creat o federație, ceea ce va deveni Marea Lojă a ­Argentinei.
În 1857, cele mai importante 7 loji, care aveau o activitate intensă pe întreg teritoriul național, au creat Marea Lojă a Argentinei a Masonilor Liberi și Acceptați. Mai târziu s-au alaturat și alte loji care erau deja asociate și desfășurau constant activități si, din care făceau parte oameni foarte importanți din Argentina, cum ar fi José Hernández, autorul unor cărți foarte importante, precum Martín Fierro.
Făcând un salt cuantic 165 de ani mai târziu, în prezent există peste 350 de loji în întreaga țară și peste 10.000 de francmasoni activi. Trebuie să amintim că în acest timp au existat perioade de mare convergență și de diviziuni. Marea noastră Lojă a fost împărțită în două mari loji începând cu 1940 și până la începutul anilor 1960 când s-au reunit din nou. Instituția noastră a suferit de-a lungul istoriei sale ca urmare a diferitelor dictaturi pe care le-a traversat țara, începând din 1930 cu o succesiune de lovituri de stat militare în regiune, dar în special în Argentina, și ajungând la ultima dictatură militară din 1975, care a durat până la revenirea democrației în 1983.

Astfel, Marea Lojă din Argentina, din anii ’30 până la revenirea democrației în 1983, a pierdut peste 400 de proprietăți în țară, ce au fost expropriate, mulți frați și-au pierdut viața sau au fost torturați, mulți s-au mutat de teama siguranței familiei și pentru munca lor, ceea ce a condus la reducerea numărului de franc­masoni. Înainte de anii 1930 francmasoneria a fost o parte foarte activă a diferitelor procese politice. În fie­care oraș din Argentina existau piața principală, primăria, biserica, pompierii și loja masonică. Orașul La Plata a fost proiectat ca o lojă masonică, dar și ­altele, cum ar fi orașul Necochea.
Ulterior, încet-încet, dupa revenirea democrației, pe lângă faptul că am crescut și am început să devenim cunoscuți, un curent foarte important de exilați republicani spanioli s-a adunat în Argentina, mulți dintre ei devenind masoni. Să ne amintim că, în Spania, franchismul avea un secretariat pentru reprimarea comunismului și francmasoneriei. Mulți francmasoni și-au pierdut viața, familiile, locurile de muncă etc, iar unii au plecat în exil în Argentina. Aminți-vă că Republica Spaniolă în exil a functionat în Loja Prometeo, de aici din Buenos Aires. Foarte multe generații au impregnat ideea de a „nu spune că ești mason pentru că poți avea probleme”.
Suntem foarte respectuoși față de trecut, înțelegem foarte bine o generație care a avut o perioadă foarte grea, dar abordarea noastră e diferită în prezent, în etapa care a început în 2020. Nu avem nimic de ascuns pentru că ne‑am asumat traiectoria. Marele Maestru Jorge Clavero și Marele Maestru Nicolás Abrevia care au preluat conducerea din 2008 au venit cu un curent nou, suntem mai deschiși și comunicăm mai mult cu privire la aspectele în care ne implicăm, pentru a face cunoscută instituția și diferitele procese la care aceasta participă. Este foarte important să ne facem cunoscuți.
Ei bine, astăzi, dincolo de faptul că am fost parte a diferitelor procese politice și sociale foarte importante în cadrul instituției noastre, cum ar fi legea căsătoriei, legea divorțului, legea cimitirelor, proclamarea ligii argen­tiniene etc, Loja Profesorilor a elaborat o lege foarte importantă pentru educația argentiniană, legea 1420 – educație laică și gratuită, care a devenit un model în regiune pentru că a permis mobilitatea ­socială ascendentă în țara noastră. Mult mai recent, noi, ca Mare Lojă a Argentinei, am prezentat în Congresul Național, anul trecut, proiectul de lege privind educația de mediu care a fost aprobat în unanimitate. Propunem ca la toate nivelurile de învățământ – grădiniță, primar, secundar, universitar – să existe o materie despre îngrijirea casei noastre comune. Cu siguranță că nu a fost ușor de obținut unanimitatea în Argentina, în acest moment, dar cu metoda masonică, de a lucra la ceea ce nu suntem de acord, am obținut unanimitatea în Congresul Națiunii. ­Acesta este un rezumat foarte rapid, desigur, al celor 165 de ani de existență ai instituției noastre.

Care a fost rolul francmasoneriei în evoluția societății din Argentina și cu ce probleme s-a confruntat de-a lungul timpului?
Ne aflăm tocmai într-un moment în care francmasoneria, din fericire, datorită comunicării noastre în mass-media, pe rețelele de socializare, datorită deschiderii noastre la diferite evenimente, să spunem, ceea ce numim căi albe, deschise publicului, datorită relației noastre excelente cu francmasoneria feminină și lucrând împreună cu surorile în multe domenii în beneficiul societății – lucrăm împreună în cadrul Institutului Laic de Studii Contemporane, ­Observatorul Cetății, în chestiuni de gândire liberă, lucrăm cu toții împreună în formarea de institute educaționale, cu alte cuvinte, toate acestea ne-au crescut numărul membrilor, au reunit tineretul, iar cand există tineret, există viitor, există idei, există reînnoire, există progres.
Și de-a lungul istoriei sale, așa cum spuneam mai devreme, Masoneria s-a confruntat cu multe probleme. În principal, trebuie să spunem, cu dictaturile, așa cum am menționat, pierderea de frați, pierderile materiale, dar mai ales, unul din marile stigmate pe care le avem este prejudecata care există despre ce este francmasoneria.
Recent a avut loc un marș foarte important la ­Buenos Aires, iar un grup de persoane a venit la sediul nostru și au scandat faptul că noi suntem responsabili de pandemie. În același timp, există și anecdote amuzante, care, ei bine, nu sunt atât de amuzante, dar pentru noi sunt amuzante. De exemplu: în 2010, a fost Bicentenarul Argentinei. Am organizat o cină foarte importantă la Casa Histórica din provincia ­Tucumán, unde a fost declarată independența Argentinei. Am avut posibilitatea, prin intermediul francmasoneriei, să organizăm o cină și o serie de alte activitati, pentru a aniversa independența Argentinei. A doua zi a apărut o știre pe prima pagina a ziarului local: francmasonii au intrat în Casa Acordului și au sacrificat un miel. Nu, l-am mâncat, nu l-am sacrificat, dar există imaginea aceasta că ne-am dus să facem vrăjitorie. Era o cină, cineva a adus miel, l-am pus pe grătar și l-am mâncat.
Ei bine, acest stigmat al prejudecăților pe care ni-l pune populația cred că este marele nostru adversar și, da, e misiunea noastră să demistificăm. Toate acestea, cred că sunt marea noastră provocare.

Care este rolul francmasoneriei astăzi, credeți că lumea de astăzi mai are nevoie de francmasonerie ca în trecut? Și dacă da, care sunt motivele?
Sigur că da. Există o scriere a lui Domingo Faustino Sarmiento, un erou argentinian ce a fost președintele națiunii și Mare Maestru, și care în discursul său, când renunța la funcția de Mare Maestru pentru a prelua președinția națiunii spune: mulți mă întreabă, are sens ca masoneria să existe încă (și vorbim de 1870 și ceva) pentru că există atâtea ideologii, cum ar fi rasismul, ideologii fanatice, gândirea magică, extremismul care crește din nou în diferite părți ale lumii, nu numai în Europa unde este poate cel mai vizibil. La punctul de întâlnire este francmasoneria, unde unii prin ideologia lor pot pune accentul pe libertate, alții pe egalitate, însă rolul francmasoneriei este de a le uni în fraternitate – libertate, egalitate și fraternitate – și prin ur­mare ar trebui să fie în fiecare zi mai mult necesară și bineînțeles că rolul francmasoneriei este fundamental.

Care este situația membrilor Marii Loji din ­Argentina știind că există țări care se confruntă cu pierderea membrilor activi sau cu scăderea numărului de persoane care doresc să fie inițiate în Franc­masonerie? Care este metoda de recrutare de noi membri pentru Marea Lojă din Argentina astăzi?
La noi, în general, în regiunea Americii de Sud, franc­masoneria este în creștere, și în Argentina de ase­menea. Știm că sunt locuri unde scade destul de mult, dar în Argentina, de exemplu în Paraguay, în Chile, Uruguay, în Brazilia este în creștere, și crește foarte bine. În cazul Argentinei, rata noastră medie de creș­tere anuală este între 15 și 20%. Gândiți-vă că, atunci când ne-am asumat drumul, în 2008, existau 2.200 de masoni activi. Astăzi sunt 10.000, deci vorbim de o creștere de cinci ori a numărului de membri în zece ani. Vorbim de o rată de creștere de aproximativ 20% pe an și acest lucru se datorează valorii comunicării, oferirii unui loc tinerilor, ceea ce este foarte important, pentru că, dacă avem tineret, înseamnă creștere și sunt activități. Am observat că în 2008 vârsta medie a fraților a fost între 60 și 65 de ani, sigur că în statistici existând și frați de 90 de ani. Astăzi media este de 30 de ani și avem maeștri venerabili care au 23, 24 de ani, iar acest lucru este foarte important pentru că a generat o mulțime de activități universitare si cu grupuri de activități filantropice. Este emoționant să vezi frați tineri sau mai în vârstă mergând la activități filantropice, susținând cantinele școlare pentru copii, iar toate aceste activități sunt cele care atrag oamenii.
Nu este vorba că există o metodă de recrutare, oamenii vin atunci când le arăți calea. Uite, asta este francmasoneria, el este francmason, uite ce facem, uite ce am făcut, paginile noastre, rețelele noastre și astfel, primim în permanență cereri de contact prin intermediul web-ului sau al rețelelor de socializare. Acest ­lucru a generat unele controverse la vremea respec­tivă, dar astăzi este metoda care este mai importantă pentru că cetățenii îți scriu, cu datele lor personale, exprimându-și ideea de a se alătura și într-un interviu maestrul mason vede dacă sunt cu adevărat interesați, sau sunt doar curioși, dacă au profilul potrivit pentru francmasonerie. Astăzi avem foarte multe cereri de admitere prin mijloace electronice, adică nu numai cei care sunt recomandați de către un mason.
Acesta este secretul masonic – inițierea, simbolul și interpretarea lui, care este individuală, dar masoneria ca instituție nu este secretă, este discretă pentru că nu face propagandă și publicitate, dar întotdeauna a fost un agent de schimbare socială.

Credeți că francmasoneria de astăzi se erodează, că tinde să devină mai mult o organizație caritabilă?
În unele părți ale lumii, am văzut diferite Mari Loji, ca să nu menționez sau să nu pun degetul pe cineva anume, care astăzi ajung să facă pur și simplu caritate, nu filantropie. Sunt multe organizații care fac caritate, iar francmasoneria nu poate fi una dintre ele. Francmasoneria este un agent al schimbării sociale, trebuie să se așeze, să dezbată problemele, să arate proble­mele, nu să aștepte ca ele să fie dezbatute de alții, să caute soluții, să le încerce, să le finanțeze eventual și să rezolve problema. Cu alte cuvinte, există fraza ­foarte veche, care nu este masonică, dar este foarte valabilă, care spune că nu este vorba de a-i da omului un pește, ci de a-l învăța cum să pescuiască. Ei bine, acesta este rolul francmasoneriei.
În diferite părți ale lumii, scade numărul de membri, media de vârstă continuă să crească, și, în concordanță, atunci când ne uităm de-a lungul anilor, ideologiile ofițerilor marilor loji sunt mai mult sau mai puțin aceleași. Nu există o reînnoire. În primul rând pentru că ne cunoaștem deja toți, știm deja ce vor spune vecinii noștri, nu există dezbateri pentru că ne cunoaștem deja. Reînnoirea este cea care aduce idei noi, noi modalități de a căuta consensul pentru a crea o societate mai bună, iar atunci când se generează această metodă, în general, oamenii vin la noi, iar aceasta este experiența noastră.

Mai există interes pentru aspectele spirituale ale francmasoneriei, filosofia și spiritualitatea masonică sunt încă importante astăzi sau lumea este mai preocupată de aspectele materiale ale vieții?
Aceasta este o întrebare foarte bună. Lumea, în general, are, desigur, mintea orientată exclusiv spre material, dar oricine se apropie de Francmasonerie intră rapid în contact și cu lumea spirituală. Francmasoneria înțelege progresul ca avansare morală, spirituală și materială. Să spunem că una nu merge fără cealaltă în construcția masonică. Și, bineînțeles, lucrăm împreună cu celelalte corpuri masonice, cum ar fi Consiliul Suprem de grad 33, Arcul Regal, care a început relativ recent să funcționeze și a devenit activ în martie, Rozicrucienii. Avem un district englezesc în partea de sud a Argentinei.

Care sunt particularitățile francmasoneriei argentiniene și ale francmasoneriei latino-americane în general, care o ajută să nu-și piardă identitatea în „Republica universală a francmasonilor”, așa cum a numit ­Pierre-Yves Beaurepaire francmasoneria mondială?
Masonul este un cetățean al lumii, un concetățean al omului, așa cum spune unul dintre ritualurile noastre. Și, bineînțeles, există un fir comun: oriunde te duci, ești mason, ești primit ca un membru al familiei. Dar, desigur, fiecare, nu numai fiecare țară, fiecare oraș are particularitățile sale. Aici, în Argentina, una este să fii mason în orașul Buenos Aires, care este mai cosmopolit și primește mai mulți vizitatori, este mai executiv, ca să spunem așa, mai rece, pentru că mergem la activitățile noastre, mâncăm, plecăm, ne salutăm, și cu totul altceva, când ești invitat să experimentezi, să vizitezi o lojă din interiorul țării.
Dincolo de a vorbi despre alte țări, în cadrul aceleiași țări există particularități care țin de regiune, de idiosincrasie. Însă oricine este într-o lojă din Buenos Aires, din Salsa, din Ushuaia, din Frankfurt, din Washington sau din România este un frate. Dincolo de particularități, este minunat să vizitezi și să cunoști diferitele idiosincrazii ale fraternității, pentru că esența masonică este unică, din perspectiva mea.

Se știe că masoneria latino-americană joacă un rol social important. Puteți să ne spuneți, în câteva cuvinte, cum este francmasoneria în țara dumneavoastră, dincolo de ritualuri? Ce rol joacă în societatea actuală?
Ei bine, era un secretar foarte important din anii ’60 care definea francmasoneria ca fiind cutia de ­scule a Republicii, și nu neapărat pentru că ocupă locuri de putere, pentru că există masoni cu putere, ci pentru ca masonul este o persoană activă, indiferent de rolul pe care îl are, fie că este politician, om de afaceri, profesor, cineva care face comerț, cineva care are o meserie, este o persoană care, să spunem, se formează în cadrul instituției noastre din primul moment până când devine maestru mason sau Venerabil, este permanent încurajat să-și pună o întrebare foarte simplă care a răsturnat imperii de-a lungul istoriei: să se întrebe de ce?, de ce totul?, pentru că nimic nu este de la sine înțeles.
Deci, rolul masoneriei este de a forma cetățeni mai buni, care să fie activi, ceea ce astăzi marketingul politic numește cercul roșu, nu știu dacă și în România este, adică persoana, cetățeanul care este informat, care se întreabă permanent. Ei bine, francmasoneria este formatoare de cetățeni, în Argentina cu siguranță, în re­giune de asemenea, dar nu și în lume, din cauza a ceea ce spuneam mai devreme, că în unele locuri este poate mai legată exclusiv de filantropie. Asta este masoneria în Argentina. A dat paisprezece președinți, mulți guvernatori, douăzeci și cinci de vicepreședinți, senatori, deputați de-a lungul istoriei sale, fondatori de cluburi de cartier, fondatori de cluburi de fotbal, urmând pompierii voluntari din La Boca, care a fost prima stație de pompieri voluntari din America de Sud (a fost creată de francmasoni), cântăreți de tango, personalitati din cultură… toti erau liber-cugetători. Aceasta este cheia – întrebarea de ce?, pusă de cel care nu ia nimic de bun și care este încurajat să facă acest lucru. Prin urmare, există doar acest drum în cadrul francmasoneriei ­pentru generarea de cetățeni, scris cu majusculă.

Aș dori să abordez francmasoneria argentiniană dintr-o perspectivă internațională. Cu ce alte Mari Loji din lume întrețineți relații frățești sau ați făcut schimb de mari reprezentanți?
Noi suntem regulari, iar în cadrul regularității masonice suntem membri fondatori ai Confederației Masonice Interamericane, CMI, care este un fel de Organizație masonică a Statelor Americane, și care astăzi are 96 de Mari Loji, poate cea mai mare grupare masonică, ca număr, care există în prezent. Pentru că, în afară de America, datorită relațiilor, în special a relațiilor ibero-americane, mai fac parte Spania, Italia, Portugalia și Franța.
Rolul femeii în francmasonerie este foarte important în zilele noastre, pentru că, dacă vorbim despre francmasonerie ca agent al schimbării sociale, masonul nu poate fi atât de arogant încât să spună că poate să lase deoparte 51% din opinia lumii, dar o să ne dedicăm filantropiei…. Ideea este de a dezbate, iar când femeile în aceste vremuri, și nu spun doar așa ca un fals marketing, după cum se poate vedea, conduc astăzi țări, organizații internaționale, corporații, ne lipsește 51% din lume în această dezbatere. Ei bine, in Argentina, în regiune, în general în America de Sud, avem o relație excelentă cu marile loji de femei și continuăm să lucrăm împreună în forumurile internaționale tocmai pentru acest tip de dezbatere.
Apoi, în afara Confederației Masonice Interamericane, Marea Lojă a Argentinei are relații cu toate Marile Loji regulare din Europa, din lume, de exemplu, avem o relație recent ratificată, dar foarte apropiată de mult timp, cu Marea Lojă Unită din Anglia, cu Marea Lojă din Spania, datorită relațiilor pe care le-am menționat mai devreme, epoca lui Franco și revenirea la democrație. Avem o relație excelentă, lucrăm foarte mult pe schimb de corespondență atât cu Marea Lojă a Rusiei, cât și cu Marea Lojă a Ucrainei în acest conflict, și știm că Marea Lojă a Poloniei, de asemenea un prieten al nostru, a făcut o muncă umanitară foarte importantă. Cu alte cuvinte, suntem conectați cu lumea, în concertul națiunilor sau al Marilor Loji regulare din lume.

În aceeași ordine de idei a internaționalismului, ați observat diferențe între francmasoneria din Europa de Vest și cea din Europa de Est, între francmasoneria din America de Sud și cea din America de Nord? Ce fel de francmasonerie credeți că este mai aproape de ceea ce ar trebui să fie în esență francmasoneria?
Ei bine, nu există nimic mai subiectiv decât să întrebi un Mare Maestru cum este francmasoneria, pentru că, tocmai asta este francmasoneria, este pentru țară și noi suntem liber cugetători.
Gândirea liberă generează opinia personală, care este la fel de valabilă ca și cea a unui maestru din ­Portugalia, sau ca și cea a unora din Statele Unite. Acestea fiind spuse, cred că, așa cum spuneam, un mason este mason peste tot.
Am avut ocazia să lucrez masonic în diferite locuri din Statele Unite, din Brazilia, din Europa, atât în Est cât și în Vest, am o relație excelentă cu Marele Reprezentant al Moldovei în Spania, pentru că m-a invitat la vremea respectivă, iar adevărul este că masoneria în esență este aceeași. Agapa fraternă, modul în care ne tratăm unii pe alții atunci când știm că suntem frați, vorbim în alt mod, fie că suntem turiști, fie că suntem pentru afaceri sau pentru francmasonerie, este exact același lucru.

Este ușor de observat că percepția publică asupra francmasoneriei s-a schimbat de-a lungul timpului. Ce credeți că a contribuit la această schimbare? Există vreo legătură între schimbarea percepției publice și calitatea umană a membrilor? Ați observat dacă îmbunătățirea percepției publice duce la o creștere a numărului de membri?
Am înțeles că relația este directă. Evident, în primul rând pentru că, atunci când noi, masonii, nu ne facem cunoscuți, când încurajăm oamenii să spună că este secret, că ne întâlnim noaptea și nu explicăm de ce întâlnim noaptea, pentru că lucrăm ziua, nu este ca și cum am avea întâlniri secrete noaptea, închise. Nu, trebuie să explicăm! Eu muncesc, nimeni nu trăiește din „meseria” de mason, muncesc până la șase seara și apoi mă duc la lojă și deschidem ușa Marelui Maestru. Nu trebuie să ne jucăm, să încurajăm acest lucru secret și închis. În mod clar se diminuează pentru că, mai ales în anumite țări, ca a noastră, unde influența, poate religioasă, este foarte puternică, oamenii care se tem de aceste lucruri trebuie să arate. Că are o latura secretă, pe care nu este convenabil să ți-o spun, pentru că ar fi ca și cum ți-aș spune sfârșitul filmului, este cea pe care trebuie să o trăiești, să interpretezi simbolu­rile. Dar activitatea masonică nu este secretă. Astfel că, atunci când începi să cunoști, și asta mi s-a întâmplat mie personal, care am lucrat în medii foarte conservatoare, cum ar fi Ministerul Securității, forțele federale, în zona mea care se ocupa de infracționalitate, și care este dinamică, să spunem într-o structură foarte conservatoare, când te văd (și aici mă refer de la ministrul Securității, până la ultimul angajat) spun: oh, dar e mason, e prieten, e cool, e băiat bun, lucrează, știe. Cu alte cu­vinte, demistifică prin faptul că se face cunoscut ca mason.
Mi s-a întâmplat de multe ori să vad că noi, masonii, ne discriminăm pe noi înșine, prin faptul că unii nu spun că sunt masoni, ceea ce generează mai multe probleme. Aceasta este interpretarea mea a ceea ce am observat și a modului în care am crescut, în ceea ce privește mersul în direcția opusă, vom vedea peste câteva decenii cum a evoluat.

Cum vedeți viitorul francmasoneriei?
Văd francmasoneria ca pe o instituție care devine din ce în ce mai necesară tocmai pentru că există ideea că este ceva vechi, medieval, ne este frică… Lumea merge în sens invers față de valorile pe care francmasoneria le propagă și, când se gândește așa, francmasoneria ar trebui să tindă să se diminueze. Ei bine, în regiune, cel puțin atunci când devenim un punct de întâlnire a oamenilor care, desi au ideologiile lor, nu înseamnă că le lasă deoparte, un punct de întâlnire pentru oameni care gândesc diferit, francmasoneria tinde să crească. Există în lume, nu în Argentina, în Europa totalitarism, în Statele Unite sunt familii divizate de un candidat sau altul, chestiuni care fac zgomot și se văd clar în mass‑media, însă la mijloc sunt milioane de oameni care nu fac zgomot, dar care s-au săturat de asta. Și tocmai de aceea, francmasoneria este un loc în care, atunci când te oferi, nu vii cu ideologia ta, și atâta timp cât ești dispus să asculți pe cineva care gândește diferit și nu crezi că tu deții adevărul absolut, ești binevenit. Ceea ce pare atât de simplu, este ceea ce pentru noi, adăugat la o politică de comunicare, ne-a mărit de cinci ori numărul de membri, aici în Argentina, datorită numărului enorm de oameni care doresc să continue să dezbată politică, dar nu cu un fanatic care nu te ascultă, ci din perspectiva de construi o societate mai bună.

După ce am făcut această trecere în revistă a franc­masoneriei din Argentina, se cuvine să-l cunoaștem pe cel care supraveghează în prezent evoluția ei. Prea ­Respectabile Mare Maestru, vă rog să vă prezentați, atât în calitate de Mare Maestru al Marii Loji din ­Argentina, cât și de cetățean al Argentinei.
Mă numesc Pablo Lázaro, sunt inginer informa­tician, m-am specializat în securitate cibernetică și criminalitate cibernetică cu ceva timp în urmă. Întotdeauna am fost o persoană cu rol tehnic în tot ceea ce înseamnă sisteme sau, în general, IT.
Când am intrat în francmasonerie, acum mai bine de 20 de ani, mi-am regăsit latura umanistă, latura mai socială, ceea ce nu este des întâlnită la un om care lucrează în securitate, motiv pentru care a trebuit să o dezvolt. Adevărul este că aici am găsit oameni din afara domeniului în care lucrez, cu meserii și profesii diferite, cu vârste diferite și mi s-a părut fantastic. M-am înscris și prima dată când am văzut un ritual am spus: o să mă plictisesc pentru că va fi la fel în fiecare zi, am nevoie de ceva dinamic. Dar dimpotrivă, sunt mai fericit în fiecare zi pentru că nicio întâlnire nu este la fel cu cealaltă, chiar dacă este un ritual, un protocol. Această primă percepție, că este mereu la fel, a fost că mă voi plictisi. Dar nu, nu mă plictisesc deloc!
Ca Mare Maestru am avut onoarea de a servi frații, pentru că cel care este în Marea Lojă are vocația de a-i servi pe ceilalți frați.
Am fost inițiat într-o lojă a comunității italiene din Argentina, care este Liberi Pensatori. Există loji ale diverselor comunități din Argentina, cum ar fi cea armeană, a existat o lojă română dar astăzi nu mai există, loji germane, loji ale comunității evreiești, o lojă a comunității italiene care a creat clubul River Plate, de aceea am evidențiat-o la momentul respectiv. Astăzi face parte dintr-o altă lojă, pentru că Liberi Pensatori, loja mea mamă, a crescut foarte mult la vremea res­pectivă și am ridicat coloanele unei loji a republicanilor spanioli, care este loja Prometeo. De atunci, aripa noastră a preluat conducerea, în 2008. Am avut onoarea de a fi Marele Secretar, un fel de șef de cabinet al acelui Mare Maestru, Jorge Clavero, care a început tot acest proces de deschidere, timp de șapte ani, adică cele două mandate ale sale și încă un an al succesorului său, Prea Respectabilul frate Nicolás Breglia. Am fost Prim Mare Supraveghetor timp de doi ani. Jorge Clavero a fost din nou Mare Maestru din 2017 până în 2020, iar eu am fost Pro Mare Maestru. Iar în anul 2020 am avut onoarea ca frații să mă aleagă Mare Maestru, în plină pandemie (a fost pentru prima dată cand s-a organizat un vot electronic din motive de pandemie), dar cu toate procedurile îndeplinite. Împreună cu colegul meu Pro Mare Maestru Ramiro ­Dall’Aglio suntem prima echipă specială din mai multe puncte de vedere. Este pentru prima dată când există o formulă sub 50 de ani, eu am 44 de ani, el avea 46 de ani la vremea respectivă, este pentru prima dată când cineva care nu este avocat, sau medic, ci cineva din domeniul științei, mai mult, al ingineriei, este ales Mare Maestru. Este pentru prima dată când Pro Marele Maestru nu este din orașul Buenos Aires, ci din interior, în acest caz din orașul Santa Fe.
Aceasta răspunde tocmai unui corolar al politicii care a fost inițiate, aceea de a miza pe creșterea din interior, și avem acum un Pro Marele Maestru din teritoriu, pe media de vârstă scăzută, motiv pentru care ajunge Mare Maestru o persoană de patruzeci de ani și diversitatea profesiilor celor care intră in masonerie, motiv pentru care a ajuns Mare Maestru cineva care nu este avocat. Prin urmare, o spunem aproape în glumă, deși este foarte real, este corolarul multor ani de muncă și este o bucurie, iar instituția noastră, lojile noastre sunt din ce în ce mai bucuroase să îi servească pe frați și căutăm în permanență noi modalități de a face cunoscută francmasoneria, pentru că sunt convins că mulți oameni nu intră în francmasonerie pentru că nu știu ce este, poate e vreun mit, sau o chestiune ciudată, dar în realitate este o școală civică, care, fără îndoială, îmbunătățește calitatea vieții politice în sensul larg al cuvântului în țara noastră. Deci, sunt foarte fericit!

Acest lucru este important. Vă mulțumesc foarte mult pentru această ocazie de a cunoaște Francmasoneria din Argentina și de a vă cunoaște și pe dumneavoastră. Vă mulțumesc foarte mult pentru că ne-ați împărtășit experiența dumneavoastră și vă doresc putere de muncă în slujba fraților.
Vă mulțumesc foarte mult și vă doresc un an 2023 foarte fericit. Noi continuăm să lucrăm. Este o onoare pentru mine că am luat parte la acest interviu și că am fost la dispoziția dumneavoastră. Interviul s-a încheiat, foarte bună spaniola dv, sunt foarte foarte surprins. Vă mulțumesc foarte mult pentru onoarea de a realiza acest interviu în limba spaniolă.

Sursa: https://youtu.be/RrUylxmcLXk