CLAUDIU IONESCU, 33
de vorbă cu

SMC al Supremului  Consiliu al Ritului Scoțian din Germania;
Vicepreședinte al Confederației Supremelor Consilii  din Europa

1Il. & P.P. Fr. Eberhard Desch, 33, Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliului al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat din Germania a fost invitat de către Suveranul Mare Comandor al nostru, Il. & P.P. Fr. Constantin Iancu, 33, să participe la Sesiunea trimestrială de cercetare a Supre­mului Consiliului al RSAA din România, în martie 2014.

Il. & P.P. Frate Eberhard, spune-ne ce părere ai despre Sesiunea noastră de Cercetare a Ritului Scoţian.

Membrii Ritului Scoţian din România au privilegiul de a avea aici experienţa gradelor. Asta este ceva foarte rar în toată lumea. De obicei, se participă la unul sau două grade în fiecare dintre “departmentele” Ritului Scoţian, care în­seamnă: Loja de Perfecţie, Capitulul Rozicrucian, Areopagul cu gradele filozofice până la 30, apoi gradele 31şi 32, care constituie Consistoriul, şi în fine, gradul 33 şi ultim. În Germania, noi lucrăm în gradul 4, în gra­dele 13 și 14, combinate într-un singur ritual, lucrăm apoi în gradul 18 cu o introducere premergătoare în gradele precedente ale Capitulului şi apoi în gradul 30, unde transmitem gradele intermediare pur şi simplu prin comunicare, şi apoi avem Consistoriul, care reunește gradele 31 și 32.

Dar aici în România, este posibil să ai experienţa mai multor grade prezentate în manieră spectaculară, care este foarte vie, are o muzică subiacentă, şi asta este nu numai ceva rar, dar este excepţional şi este o experienţă extraordinară oferită de Supremul vostru Consiliu al Ritului Scoţian. Eu cred că asta este foarte bine şi că le oferă o oportunitate minunată. Suve­ranul Mare Comandor al vostru le numește sesiuni de cercetare. El combină cercetarea fraţilor Ritul Scoţian în istorie, ritual şi simbolistică cu experienţa momentului, şi ambele au un impact puternic. Aceasta îi inspiră pe cei care participă să facă propria lor cercetare, pentru a urmări acest drum – această cale – şi asta este foarte bine! Ştii, Ritul Scoţian este un mod de cercetare. Ai o asemenea deplinătate, o asemenea abundenţă de Ritualuri şi Simboluri, încât ai nevoie de o întreagă viaţă pentru a le aborda pe toate, pentru a le interpreta pentru tine însuţi, pentru a le da înţeles şi efect asupra vieţii tale şi a dibui un înţeles mai adânc. Noi avem foarte, foarte multe nivele de interpretare. O viaţă nu este de ajuns pentru a te apropia de toate!

2Ești Vice-Preşedintele Confederaţiei Supremelor Consilii pentru Europa, iar Suveranul nostru Mare Comandor, Il.& P.P. Fr. Costel Iancu, 33 este Secretarul General al Confederaţiei. De ce a fost necesară o asemenea Confe­deraţie? După cum scrie pe website-ul Confederației, aceasta este: “O voce unită şi puternică pentru Ritul Scoţian în Europa”…

Eu cred că ideile din spate sunt foarte diferite. Există Supremele Consilii Mediteraneene, care au îndrăgit ideea foarte mult chiar de la început. Ei au spus, noi avem Ritualurile vechi, noi suntem Supreme Consilii vechi şi alţii ar trebui să ne urmeze. Şi de aceea noi suntem modele, ca să spunem aşa… Confederaţia vrea să adune informaţii despre istoria Supremelor Consilii şi ritualurile lor.

Există o relaţie foarte delicată între Supremele Consilii şi Marile Loji. Şi, în special, pentru unele Supreme Consilii a fost important să facă un pas înainte, să aibă mai multă independenţă în relaţia cu Marea Lojă. Şi poate, când un Suprem Consiliu este pus în pericol din cauza politicii unui Mare Maestru, Confederaţia îi poate oferi mai multă protecţie într-o asemenea situaţie. Confederaţia oferă protecţie, oferă sprijin: nu poţi dispărea cu uşurinţă dacă eşti parte a unei confederaţii. Unitatea întotdeauna oferă mai multă influenţă, mai multă forţă.

Uniunea Europeană este foarte eterogenă. Există voci puternice în detrimentul altora. Este posibil ca acelaşi risc să existe şi aici, în Confederaţie, să existe câteva profiluri mai semnificative, în comparație cu celelalte?

Noi avem reguli foarte stricte în Supremele Consilii. Una dintre cele mai importante reguli este suveranitatea completă a fiecărui Suprem Consiliu. Asta ar însemna că o confederaţie nu poate merge mai departe de a armoniza opinii – de a forma opinii – de a organiza întâlniri, a face un schimb de informaţii, a face un schimb de Ritualuri, a face un schimb de istorie Masonică, în special istoria fiecărui Consiliu Suprem. Şi Confederaţia nu poate uni ritualurile. Asta ar fi total în afara ordinii, dincolo de orice posibilitate şi ar fi dezaprobat de toate Supremele Consilii. Ar fi ceva ridicol, dacă s-ar încerca aşa ceva… Există idei despre acest lucru, dar în cele din urmă este complet împotriva regulilor noastre, a regulilor fundamentale.

Eu fac gluma asta – că noi urmăm regulile dreptului public internațional din secolul al XIX-lea – şi acolo ne regăsim – aceasta este legea suveranităţii. Şi, cu siguranţă, o ultimă idee care merită menţionată este că, urmând dezvoltările pe care le-ai menţionat tu, despre Uniunea Europeană, ar trebui să existe o anume mişcare a Supremelor Consilii să fie – nu la acelaşi nivel – dar să încerce să meargă într-o direcţie similară cu cea a Uniunii Europene, să facă un pas în această direcţie.

Care consideri că este perspectiva Confederaţiei în 10 sau 15 ani?

După cum este plănuit, va fi un schimb de elemente istorice între Supremele Consilii, un schimb de Ritualuri, ceea ce înseamnă, pe scurt spus, un feedback oferit celorlalți. Aceasta are o influenţă asupra noastră – o cunoaştere mai bună a celorlalţi întotdeauna ne îmbunătăţeşte propria noastră performanţă. Și, ceea ce dintotdeauna ne-am dorit, un fel de Academie Masonică, care să ofere un Forum, pentru a avea schimburi profunde legate de simbolism.

Ce părere ai despre perspectiva formării unei Confede­raţii a Marilor Loji europene, după modelul Confederaţiei Supremelor Consilii?

Ele vor asta. Marile Loji Europene vor să perma­nentizeze Conferinţa lor, ceea ce ar însemna – că va exista o legătură mai puternică între ele.

Ești o persoană publică, oficial al statului german. Cum se poate asta, să fii şi persoană publică şi lider în Franc­masonerie? În ţările Europei de Est, oficialii nu îşi afișează apartenenţa la Masonerie…

Înţeleg întrebarea. Ştii, britanicii au avut problema asta; ei au interzis pentru ceva vreme angajaților din serviciile publice să fie membri ai Francmasoneriei – poliţişti, judecători, etc. Noi avem o situaţie foarte diferită în Germania decât aici, în România. De la început, masonii au fost implicaţi în reformarea ţării. Această situaţie este complet diferită de Germania, unde naziştii au luptat cu succes împotriva tuturor organizaţiilor liberale, adică orientate către libertate. Naziştii au dat o imagine proastă Francmasoneriei: sunt personaje secrete, spuneau, îşi fac treburile în subteran, în întuneric – acesta este încă un mesaj eficient şi, pe cale de consecinţă, numărul de membri a scăzut considerabil după cel de-al Doilea Război Mondial.

Una dintre Marile noastre Loji, care avea 20.000 de membri după Primul Război Mondial, acum are numai 700. Dacă vă uitaţi la Marea noastră Lojă, a Masonilor Antici şi Acceptaţi din Germania, aceasta are aproximativ 10.000 de membri şi Francmasoneria Germană are în total 15.000, poate un pic mai mult.Cu Federaţia sa de cinci Mari Loji, una tocmai menţio­nată, fondată de Frederic al II-lea al Prusiei în 1740, Sistemul creștin Zinnendorf, legat de Ritul Suedez – şi lojile de ocupaţie, American Canadian și British Freemasons din Germania, sunt 50.000 de membri. Asta nu este foarte mult pentru o populaţie cu 80 de milioane de locuitori. Francmasoneria nu are un impact important în Germania, nu e comparabil cel puţin cu România şi, pe cale de consecinţă, este numai un fel de calitate de membru de club şi nu pare să interfereze cu interesele publice. Şi, cu siguranţă, nu ar fi niciodată permis să se lucreze împotriva aparte­nenței politice. Acesta este felul în care noi vedem lucrurile, că noi suntem dincolo de politică. Şi, pe cale de consecinţă, asta este bine ştiut în public – eu sunt pe internet, după cum ştiţi. Obligațiile mele masonice sunt bine cunoscute în ministerul unde lucrez, dar nu sunt văzute ca un obstacol – ceva care să împiedice îndeplinirea datoriilor mele de funcționar public.

În fine, te rog să ne prezinți Curriculum Vitae-ul, atât profan cât şi masonic.

Mi-am făcut studiile de Drept, apoi am fost judecă­tor – foarte tânăr – aveam 25 de ani. Şi apoi am mers – în 1988 – la Bonn, la Ministerul de Justiţie; întâi detaşat, apoi permanent. Am muncit în domenii diferite, de exemplu drept internaţional procedural, drept internaţional privat, drept civil naţional procedural, cod de costuri. Apoi, în divizia de drept internaţional public, unde încă mă găsesc – şi este foarte interesant, de o varietate foarte mare, mă ocup cu problemele convenţiilor şi organizaţiilor interna­ţionale, Curtea Criminală Internaţională, Tribunalul Internațional al Dreptului Maritim, probleme de piraterie, probleme de protecţie a mediului. Este o varietate enormă – tot felul de probleme – noi suntem în calitate de consul­tanţi pentru ministerul nostru sau pentru alte ministere.

Mi-am început cariera masonică în 1971, am deci o vechime mai mare de 40 de ani. Am primit Şorţul de Aur pentru cei 40 de ani de apartenență la Masonerie. Cred că am intrat în Ritul Scoţian, dacă îmi aduc aminte bine, în 1976. Am ajuns la gradul 33 în 1998. Am început în 2002 activitatea în Supremul Consiliu ca Mare Căpitan al Gărzii, care este Ministru de Justiţie, ca să spun aşa – competențe pe Legea Internă. Au am făcut o reformă legală, a Constituţiei şi a Legii care guvernează Lojile noastre. Şi apoi am devenit Mare Secretar General – care este Ministrul de Afaceri Externe – tot pentru trei ani, şi după aceea am fost ales Suveran Mare Comandor, în 2008. Noi avem un mandat de trei ani. Am intrat acum în cel de-al treilea mandat. Este, într-adevăr, o muncă extrem de interesantă. Mă descurc cu activi­tatea aceasta, pe lângă obligaţiile mele profesionale, dar uneori nu este uşor să îmbin cele două ocupaţii.

Eu sunt convins că numai cine este un bun lucră­tor în echipă poate fi un membru al Supremului Consiliu.

Pe cale de consecinţă, noi avem o echipă excelentă, aşa cum este nevoie să ai, un Mare Cancelar care se ocupă de toate problemele legate de membership şi un foarte bun Locotenent Mare Comandor, care se ocupă cu cazurile interne, dacă apare vreo problemă între membri, cu loji sau cu capitule, atunci el se duce acolo şi încearcă să modereze, să medieze. Asta este foarte bine – oameni pe care te poți baza – şi noi muncim împreună – iar eu menţin un contact bun cu predecesorul meu. Afacerile externe sunt treaba Suveranului Mare Comandor şi, pe cale de conse­cinţă, călătoresc într-adevăr mult.

Cred că avem o reputaţie destul de bună interna­ţional, întrucât suntem o ţară în mijlocul Europei, noi încercăm să obţinem și să menținem un echilibru, o balanţă între sisteme diferite şi să nu lucreze unul împotriva celuilalt, ci să reconciliem şi să căutăm o înţelegere mai bună – să ajungem la o înţelegere mutuală. Eu cred că asta este mai ales important pentru o ţară care se simte a fi în mijlocul Europei, în mijlocul unor sisteme diferite.

Urez toate cele bune Ritului Scoţian Antic şi Acceptat din România, să aibă un efect benefic şi binecuvântat asupra membrilor săi şi să acţioneze întotdeauna cu înţelepciune şi pentru binele ţării şi al omenirii.