MIRELA ELENA ENE
de vorbă cu
BRUNO DUMAZEL
Mare Maestru, Marea Lojă din Mauritius
Mauritius, un tărâm fascinant despre care masonul și scriitorul Mark Twain a spus după ce l‑a vizitat: „Mauritius a fost făcut mai întâi de Dumnezeu și apoi a fost făcut raiul, iar raiul a fost copiat după Mauritius”, pierdut în mijlocul Oceanului Indian, ce asigură casă pentru 1,3 milioane de oameni, de culturi şi religii diferite, veniţi din colţuri îndepărtate ale planetei în perioada colonială. Vom întâlni aici: hinduşi cu zei şi sărbători colorate, creoli – descendenţii sclavilor africani, musulmani, chinezi şi europeni, fiecare cu cultura, tradițiile și religia proprii. Aceste populații trăiesc într‑un teritoriu limitat, în echilibru, toleranță și respect reciproc. Poate că întreaga lume – cu mult mai mare decât această insulă – ar trebui să învețe din modul de viață al acestor oameni punând astfel capăt neînțelegerilor și ambițiilor de expansiune și dominație care ne fac atât de mult rău.
Aș vrea să începem interviul cu o scurtă prezentare a dumneavoastră, atât în calitate de Mare Maestru al Marii Loji din Mauritius, cât și în calitate de cetățean al Republicii Mauritius.
Vă mulțumesc că ați venit la noi, în Mauritius. Cât despre mine, ca profan, am fost născut și crescut în Mauritius. Am studiat în Franța și în Marea Britanie. De profesie sunt topograf și am și o diplomă de master în administrarea afacerilor. În Mauritius am un cabinet de topografie și evaluare și suntem implicați și în afaceri de dezvoltare imobiliară. Aceasta e latura mea profană. Sunt căsătorit, am trei copii deja adulți, fiecare cu viața lui. Cât despre Masonerie, am fost inițiat în 1993 și am urcat toate treptele până la a deveni Maestru Venerabil al Lojii mele în 1999. Când am fost inițiat eu, Lojile din Mauritius făceau parte din Marea Lojă Națională a Franței. Pe lângă asta, în Mauritius avuseserăm deja de circa 100 de ani prezența Masoneriei engleze, prin Marea Lojă Unită a Angliei, Marea Lojă a Scoției și Marea Lojă a Irlandei, care aveau Loji în Mauritius. În 2005, Marea Lojă Națională a Franței ne‑a oferit independență și recunoaștere deplină. Am putea spune, deci, că Marea Lojă din Mauritius s‑a născut în martie 2005. După ce am devenit Maestru Venerabil am continuat studiul masonic în rituri diferite. În Mauritius avem avantajul, ca să zic așa, de a practica Francmasoneria în șapte rituri diferite, și anume: Emulation, Scoțian Standard, Modern, Scoțian Antic și Acceptat, Ritul Rectificat, Ritul York din Statele Unite și Ritul Memphis Misraim, care e cu totul deosebit. Am hotărât să urmez studiul masonic în toate. Am atins Gradul 33 Antic și Acceptat și am devenit Comandor Suprem al Lojii mele Mamă. Sunt membru și al Cavalerilor Templieri și al Ordinului de Malta. Așadar, pe scurt, acesta sunt eu.
E un CV impresionant! Câți masoni și câte Loji există în Mauritius? Există Loji și în alte limbi în afară de franceză sau engleză? Ce rituri de perfecționare aveți aici?
Marea Lojă de Mauritius are în clipa de față 23 de Loji care lucrează în cele șapte rituri pe care tocmai le‑am pomenit, în ambele limbi, și engleză, și franceză. Avem în total aproximativ 700 de Francmasoni în Marea Lojă din Mauritius, împărțiți între cele șapte rituri și 23 de Loji. Pe lângă ei avem și grade secundare și rituri de perfecționare. De exemplu, pentru cei care lucrează în Emulation și Ritul Scoțian Standard avem și Royal Arch și Gradele Criptice. Pentru cei de pe York avem și Royal Arch american, care a primit independență din partea Marelui Capitul General din Statele Unite, și ei cu tot cu Gradele Criptice. Pentru cei care lucrează pe Modern avem întreg corpul de Capituluri, organismul suprem fiind Comandorul Suprem al Ritului Modern. Apropo, am fost Comandor Suprem acum câțiva ani. Și avem și Ritul Scoțian Antic și Acceptat, cu propriul Suveran Mare Comandor. Toate acestea sunt independente, au primit recunoaștere internațională.
Credeți că lumea de azi are nevoie de Francmasonerie la fel ca în trecut? Care credeți că e rolul Francmasoneriei astăzi?
Eforturile Francmasoneriei se articulează în jurul a trei principii fundamentale, și anume iubirea frățească, ajutor și adevăr, pe lângă virtuțile cardinale care sunt temperanța, fortitudinea, prudența și dreptatea. Loja este o alegorie pentru ceea ce tocmai am menționat și toți membrii aspiră să întemeieze o societate în care dezbinările din lumea exterioară, din lumea profană, nu‑și pot stabili un cap de pod. Prin simboluri și alegorii, în cadrul lucrărilor ritualice, membrii noștri se pot uni. Tocmai asta au cerut părinții fondatori, ca politica și religia să nu‑și găsească drum în lucrările noastre și în Lojile noastre. Există suficiente motive pentru care Francmasoneria își are locul în lumea de azi.
Care e cea mai dificilă problemă cu care se confruntă astăzi Francmasoneria?
Veți fi surprinsă când vă voi spune că cea mai dificilă problemă cu care se confruntă Francmasoneria sunt curiozitatea și suspiciunea – din partea lumii exterioare. Când vezi că o organizație așa frumoasă lucrează așa frumos e imposibil să nu ți se stârnească suspiciunile și curiozitatea. Lumea vorbește despre Francmasonerie peste tot pe glob, iar noi trebuie să ne oprim în prag, trebuie să‑i oprim pe candidații cu preconcepții greșite despre ceea ce suntem și să le descoperim aspirațiile reale în calitate de profani, de candidați, și să stabilim dacă vor putea duce la bun sfârșit călătoria masonică, sau dacă noi înșine îi vom putea ghida în călătoria lor masonică. Trebuie să‑i luăm în calcul și pe adversarii și detractorii noștri viscerali, care găsesc în Francmasonerie țapul ispășitor pentru toate problemele majore ale lumii. Știți, e foarte ușor – în toate epocile se vorbește despre Masonerie folosită ca țap ispășitor pentru problemele cu care se confruntă lumea. Chestiunea trebuie gestionată cu foarte mare prudență, cu o doză echilibrată de deschidere, vigilență și băgare de seamă în procesul de recrutare a profanilor. Și, în al doilea, rând, trebuie consolidate procesele de pregătire din cadrul Lojii.
Că tot vorbim despre recrutare, Francmasoneria este evanghelică sau parohială? Ne ducem noi spre membri ca să‑i recrutăm, sau așteptăm cereri?
Francmasoneria este, în esență, universală, iar principiile ei menite să perfecționeze oameni destoinici nu pot fi limitate sub nici o formă. E imposibil. Ea propune o pedagogie printr‑un sistem bazat pe moralitate și înfrățire, prin folosirea simbolurilor, alegoriilor și prezentărilor dramatice. Își încurajează membrii să‑și dezvolte cunoștințele despre lumea înconjurătoare. Este devotată promovării bunăstării și fericirii întregii omeniri. Asta e Frăția noastră. Francmasoneria își învață membrii că filantropia și slujirea sunt o obligație morală a omului față de omenire. Prin urmare, cred că termenii de „evanghelic” sau „parohial” nu sunt potriviți, deoarece Francmasoneria nu a fost și nu va fi niciodată o organizație religioasă. Ea cere credința într‑o ființă superioară – e prima noastră obligație, trebuie să crezi într‑o ființă superioară –, dar nu a fost niciodată o organizație religioasă. Niciodată. Promovează toate credințele, toate religiile, și pune toate religiile pe picior de egalitate. Nici o religie nu îi este superioară alteia. Fiecare om își găsește propria cale spre bine, iar tu trebuie să respecți lucrul ăsta. Francmasoneria își dorește să rămână centrul legăturilor dintre toți oamenii. Acesta e obiectivul nostru. Indiferent de culoarea pielii, de crez, de rasă, de religie etc. Francmasoneria nu are nici o legătură cu religia, nici o legătură cu crezurile. Obiectivul nostru nu e decât acela de a îmbunătăți omenirea conform planurilor Marelui Arhitect al Universului.
Marile Loji de limbă engleză au probleme din cauză că numărul lor de membri scade. Care e situația în Mauritius și în Marile Loji francofone?
Așa cum am spus mai devreme, în Mauritius practicăm Francmasoneria în ambele limbi, și în franceză, și în engleză. Sunt tentat să spun că nu limba în sine e bariera. Aș spune că – probabil – e vorba despre conținutul ritualic. Indiferent dacă e în engleză sau franceză, observăm cu toții ceea ce tocmai ați menționat, o scădere a numărului de membri. În ceea ce mă privește, în Mauritius avem multe grade diferite, însă totul depinde de conținutul masonic pe care i‑l poate oferi Fratelui respectiv. Știți deja că avem două tipuri de ritualuri: ritualurile care trebuie învățate pe dinafară și care sunt în mare parte de origine engleză. York, Emulation, Ritualul Scoțian Standard – acestea sunt de origine anglo‑saxonă și trebuie învățate pe de rost. Apoi există riturile continentale, Ritul Modern, cel Antic și Accept, Ritul Scoțian Rectificat și Ritul Memphis Misraim. Acestea nu se învață pe de rost, sunt ritualuri citite și lucrate, iar în cadrul lor Fraților li se cere să pregătească lucrările și să vină să le împărtășească de față cu ceilalți în ținutele Lojii și să le discute. Am observat că în majoritatea cazurilor există un mai mare interes pentru ritualurile unde există discuții ample despre lucrările prezentate de Frați în timpul ținutelor Lojilor. Așadar, nu aș spune că e o chestiune ce ține de engleză sau de franceză, ci mai degrabă o chestiune de conținut, de ceea ce i se oferă Fratelui. Însă în multe dintre Lojile noastre avem destui Frați care preferă să învețe și să practice ritualul pe de rost, nu să discute. Avem ambele situații. Dar în Marea Lojă din Mauritius nu ritualurile învățate pe dinafară sunt cele mai importante. Frații noștri preferă ritualurile unde se discută, în engleză sau franceză.
Credeți că Francmasoneria s‑a erodat cumva? A devenit Francmasoneria mai degrabă o organizație caritabilă?
Un mason trebuie să‑și poată găsi locul în planurile Templului, Lojii și Marelui Arhitect al Universului. De asta ne considerăm pietre neșlefuite. Francmasonul e un molon nefinisat care trebuie să se șlefuiască încontinuu pe sine însuși. Vedem lumina inițierii, însă ea e doar primul pas din drumul nostru. Prin urmare, dacă s‑a erodat sau nu – aș spune că nu neapărat, pentru că în procesul de șlefuire folosim instrumentele de lucru ale Masonului, le folosim ca să ne perfecționăm. Iar Francmasoneria are o deviză: „Ne străduim să‑i perfecționăm pe oamenii destoinici”. O Mare Lojă și Frații din ea care folosesc instrumentele Francmasoneriei nu pot avea eșecuri.
Care este importanța filosofiei și spiritualității masonice astăzi?
E o întrebare importantă! Mai ales în epoca noastră contemporană, Masoneria le propune membrilor săi o metodă bazată pe mituri, alegorii și simboluri ce capătă formă în ritualuri și ceremonii prin care aceștia au ocazia să crească din punct de vedere uman. Masoneria creează o formă de schimburi lipsite de prejudicii între bărbați din toate păturile sociale, din toate profesiile, din toate contextele socio‑economice, dar și culturale – mai cu seamă în Mauritius. Este din toate punctele de vedere, aș spune, o metodă progresivă, cât timp Masonului i se oferă instrumentele de lucru la fiecare pas pe care îl face în călătoria și cariera sa masonică. Prin urmare, deși Masoneria nu este o religie, membrii ei trebuie să creadă într‑o ființă supremă. Masoneria insistă asupra dreptului și datoriei fiecărui membru de a gândi pentru sine în chestiuni religioase, politice și sociale. Aceste trei aspecte nu au de a face cu ea. Asemenea oricărei fraternități, o parte din informația masonică este un privilegiu de care se bucură numai Frații – cu toate acestea, Francmasoneria nu e o societate secretă. În zilele noastre, când totul e disponibil pe internet, se știe clar că nu avem secrete. Dar tainic este, poate, felul în care lucrăm cu Frații noștri în Lojile noastre, felul în care le conferim partea aceea de filosofie, partea aceea din calea masonică prin care pot ajunge la un nivel superior.
Un răspuns foarte bun pentru o chestiune foarte complexă! În urma experienței dvs. Masonice internaționale, ați observat diferențe între Francmasoneria Est‑Europeană și cea Vest‑Europeană, între Africa de Nord și Africa de Sud? Care tip de Francmasonerie vi se pare că se apropie cel mai mult de ceea ce ar trebui să fie Francmasoneria?
Sunt tentat să spun că Francmasoneria ar trebui să fie așa cum este. Francmasoneria nu are nimic de schimbat la ea în sine. Francmasoneria este un întreg set de valori în care nu e necesar să se schimbe nimic. Dar poate că populații diferite de pe glob trebuie să învețe să se adapteze la Francmasonerie, nu invers. Ați spus corect, am umblat mult prin lume, am văzut Masoneria de peste tot – până de curând am fost Secretarul Executiv pentru Marile Loji Africane, deci am văzut toată masoneria din Africa – și aveți dreptate, felul în care diferite populații privesc Masoneria poate fi diferit, însă nu Francmasoneria în sine e diferită. E o călătorie în cadrul căreia fiecare om care provine din regiuni diferite ale lumii trebuie să învețe cum să se apropie de Francmasonerie. Ca să folosesc o expresie la modă: Francmasoneria e pentru toată lumea. Francmasoneria e pentru toată lumea, indiferent de pătura socială, de oriunde de pe glob, câtă vreme persoana respectivă crede într‑o ființă supremă. Oriunde e practicată pe glob, Francmasoneria îți va atinge inima, mintea și, în cele din urmă, sufletul. Eu cred că, oriunde te‑ai afla pe pământ, ai același suflet ca al meu. Gândești și cugeți cu mintea și reacționezi cu inima. Prin urmare, indiferent dacă practici Francmasoneria în Africa, în România, în Anglia, în America de Sud, în India, trinitatea inimă‑minte‑suflet rămâne aceeași. Fratele dintr‑o anumită zonă trebuie să se adapteze ca să se apropie de Francmasonerie. Prin urmare, nu există o francmasonerie pentru fiecare om – există Francmasoneria. Deoarece, oriunde am fi, suntem cu toții la fel. Francmasoneria este pentru fiecare dintre noi.
Percepția publică față de Francmasonerie s‑a schimbat în timp. Ce anume a condus la aceste variațiuni?
Cifrele nu reprezintă totul. Trebuie să păstrăm calitatea profanilor care ne bat la ușă. Calitatea e întotdeauna mai bună decât cantitatea, întotdeauna. Dacă, într‑adevăr, percepția publică despre Francmasonerie nu dă semne să se schimbe, Francmasoneria nu ar trebui să se alieneze într‑un proces radical de informare care i‑ar altera temeliile și natura specifică. Fără îndoială că Francmasoneria are misiunea de a fi mai vocală, de a explica lumii exterioare care îi sunt obiectivele. Însă trebuie să rămânem precauți în fața oricărei forme de supraexpunere. Nu suntem un club social, suntem un club filosofic. În fine, „club” – mai bine zis suntem o școală „filosofică”. Scopul nostru nu e să facem publicitate, așa că îi lăsăm pe oameni să descopere cine suntem și să vină spre noi. După cum spuneam mai devreme, nu cifrele sunt importante, ci calitatea.
Cum vedeți viitorul Breslei?
Provocări dificile uneori, probabil, dar în continuare foarte antrenant, pentru că suntem nevoiți să ne consolidăm abordarea și pedagogia. Ne adaptăm învățăturile la o lume volatilă, aflată în continuă schimbare, astfel că ne consolidăm amprenta din punct de vedere al bunei‑credințe și al slujirii caritabile. Vă spuneam mai devreme că nu suntem un club social, ci o școală filosofică – o școală filosofică în care se practică filantropia, însă niciodată în mod indiscret. Trebuie de asemenea să urmărim fără încetare cunoașterea, etica – astăzi etica e foarte importantă –, spiritualitatea și leadershipul, să dăm mai mult sens vieților noastre și mai multe valori pentru viețile noastre în calitate de Francmasoni. Trebuie să respectăm opinia celorlalți. Dacă opinia ta e diferită de a mea, eu îți voi proteja opinia chiar dacă nu sunt de acord cu ea. De asemenea, trebuie să ne străduim să ne perfecționăm și să ne dezvoltăm ca oameni, să avem un impact. În calitate de Francmasoni trebuie să avem un impact asupra comunităților noastre, prin acte caritabile – acte caritabile discrete –, muncă în folosul comunității și, poate, puțin voluntariat. Așa că, vedeți, Francmasonul este un om care însumează toate aceste aspecte. Însă noi spunem mereu „folosește învățăturile noastre ca să te perfecționezi pe tine însuți, iar când te perfecționezi pe tine însuți poți să‑ți îmbunătățești mediul, poți să‑ți îmbunătățești comunitatea”. Aici, în Mauritius, le spun mereu Fraților mei să fie faruri spre care să privească cetățenii din Mauritius când au probleme etc, nu să spună că sunt Francmasoni. Să‑i lase pe ceilalți să spună „omul acela cu siguranță e Francmason, pentru că e binevoitor, se poartă cum se cuvine, sigur e Francmason”. Asta îmi place să le spun aici.
Dacă tot vorbim despre schimbări în lume – pandemia a schimbat omenirea. Întâlnirile masonice au devenit, în mare parte, virtuale. Cum vedeți viitorul bibliotecilor masonice și al cunoașterii pe care o conțin? Ce opinie aveți despre stocare și accesibilitate?
Cea mai recentă pandemie a fost fără îndoială un test cu acid din punct de vedere al capacității organizației de a demonstra reziliență, de a se adapta și de a se ridica la standardul impus de preceptele fundamentale – iubirea frățească, ajutorul și adevărul –, în primul rând în întâlnirile noastre și către restul societății. Ori de câte ori a fost posibil am organizat întâlniri, întâlniri ale marelui consiliu. Pentru prima oară, poate, Masoneria s‑a folosit de instrumente moderne, digitale. E un lucru, cred, care s‑a întâmplat în toată lumea. Și în Mauritius pandemia ne‑a împins spre Teams, Zoom și toate aceste instrumente. Ne‑am folosit de ele, dar există o limitare. În Mauritius am folosit instrumente digitale numai pentru ședințele de consiliu, nu pentru lucrări, pentru că noi credem că magia Francmasoneriei este ceea ce se întâmplă într‑o ținută a Lojii în care Frații se întâlnesc unu la unu, față în față, unde Frații se pot atinge unii pe alții, pot împărtăși căldura înfrățirii. Lucrul ăsta nu se poate face din spatele unui ecran, e imposibil. Da – pandemia a adus anumite provocări, da – ne folosim de instrumentele digitale, dar esența Francmasoneriei trebuie să rămână lucrările din cadrul întâlnirilor Lojii.
Sunt în Mauritius de șase zile și am văzut multe religii aici. Aș vrea să abordăm Francmasoneria din perspectivă religioasă. Francmasoneria e deschisă tuturor religiilor, iar Mauritius e o țară cu o populație aparținând multor religii. Pe cine a acceptat Francmasoneria, din această perspectivă?
Înainte de Francmasonerie, dați‑mi voie să vorbesc despre Mauritius. În Mauritius nu a existat o populație băștinașă. Cu toții am venit de undeva. Câțiva ani am fost arabi, arabii ne‑au colonizat și ne‑au numit „Dina Arobi”. După arabi au venit portughezii – portughezii ne‑au spus „Ilha do Cisne”, „Insula Lebedei”. Apoi au venit francezii, după care am fost englezi, iar după aceea am devenit independenți – suntem independenți de mai bine de 50 de ani. Cu toții venim de undeva. Mauritius nu este un mozaic, ci un amestec de petice. Țesătura socială este de așa natură încât încă din copilărie m‑am obișnuit să aud muezinul la ora 5:30 dimineața, iar treizeci de minute mai târziu să aud clopotul bisericii romano‑catolice – e ceva absolut firesc pentru noi. Pe stradă vedem lume – în special doamne – îmbrăcate foarte diferit, iar asta nu ne miră. Vedem femei îmbrăcate în stil european, în stil creol, în stil hindus, în stil musulman – pentru noi nu e ceva ieșit din comun, suntem obișnuiți cu toate astea. Aș spune că diferențele ne îmbogățesc. Chiar ne îmbogățesc. În Mauritius poți face un tur culinar al lumii. Orice ai vrea să mănânci, găsești în Mauritius. Oricare ar fi credința ta, fie ebraică sau zoroastriană, o întâlnești în Mauritius. De exemplu, în credința hindusă există mai multe tipuri de rugăciuni – aici le avem pe toate. Din credința islamică – le avem pe toate. Din spațiul chinez, budism, taoism etc – le avem pe toate. Creștini romano‑catolici și ne‑romano‑catolici – îi avem pe toți. Toată țara e un material alcătuit din petice pestrițe.
E o dovadă că lumea poate funcționa fără conflict.
Un scriitor a vizitat Mauritius acum 200 de ani și a spus „când vii în Mauritius ai impresia că Dumnezeu a creat Mauritius, apoi a creat Paradisul inspirându‑se de aici”. E vorba despre Mark Twain. Nu ne lăudăm, dar trăim în armonie, avem și toate acele credințe diferite. Eu însumi sunt un amestec, am origini evreiești, chinezești, indiene, europene, m‑am căsătorit cu o fată hindusă. Cei trei fii ai mei practică ambele religii, creștină și hindusă. E perfect în regulă. Avem multe festivaluri și ne mândrim cu toate. Festivalul Chinez al Lunii Pline? Îl avem. Festivalul Hindus? Mâncăm fursecurile specifice. Festivalul Diwali? Aprindem lumânările. De Festivalul Eid – adică jertfa lui Avraam, la musulmani – mâncăm împreună cu frații noștri musulmani. Totul e atât de firesc! Ca să ne întoarcem la Francmasonerie, când locuiești într‑o astfel de țară Francmasoneria trebuie să fie deschisă. Așa cum am spus mai devreme, noi nu cerem decât credința într‑o ființă supremă – poți să‑i spui cum vrei, dar trebuie să fie o credință în Dumnezeul revelat. Așa că pe Altar avem Cărțile Sfinte: Sfânta Biblie creștină, Coranul, Tora și Bhagavad Gita. Toate sunt deschise pe Altarele noastre Sacre, pe toate le considerăm Cărți Sfinte. Nu ar avea nici o semnificație dacă i‑am cere unui hindus să depună jurământul masonic pe Biblie. Nu l‑ar lega de nimic. Dacă depune jurământul pe Bhagavad Gita, e altceva. Prin urmare avem toate cărțile deschise, iar în toate Lojile noastre avem Frați din toate culturile, din toate credințele – și funcționează perfect. Chiar funcționează perfect.
Mulțumesc mult pentru interviu, Prea Respectabile Mare Maestru al Marii Loji din Mauritius!
Mulțumesc că ați venit la noi, mulțumesc că faceți posibil ca o țară așa de mică, pierdută în Oceanul Indian, să‑și poată exprima sentimentele la nivel internațional. Vă mulțumesc.
