CLAUDIU IONESCU
de vorbă cu

THOMAS JACKSON

Bună dimineața, dragul meu Tom, și îți mulțumesc că ai acceptat acest interviu pe Zoom. Mă interesează să aflu mai multe despre Conferința Mondială a Marilor Loji. Te rog, spune‑ne când și de ce ai creat Conferința Mondială a Marilor Loji, Tom.
Claudiu, în primul rând e important să înțeleagă cu toții că nu eu am înființat Conferința Mondială. Conferința Mondială s‑a ținut prima dată în Mexico City, unde a fost organizată de o Mare Lojă mexicană în 1995. Nu am participat la prima întâlnire. E singura Conferință Mondială pe care am ratat‑o. Nu am participat, dar când am citit informațiile provenite din întâlnire am scris o scrisoare în care m‑am arătat împotriva ei. Am considerat că unele dintre deciziile luate se apropiau prea mult de a deveni politice sau de a aborda chestiuni religioase. A doua Conferință Mondială s‑a ținut la Lisabona, în Portugalia, și am primit o scrisoare de la Marele Maestru de atunci al Portugaliei, care mă întreba dacă o să particip. I‑am răspuns că nu o să particip, pentru că nu eram de acord cu ce se întâmplase la Mexico City. Am primit o altă scrisoare de la el, unde a făcut un comentariu care m‑a făcut să mă răzgândesc. A zis: „Opinii ca ale tale ar trebui auzite și discutate, nu ținute sub tăcere”. Ca atare, am mers în Portugalia, am prezentat un articol și am moderat două discuții și m‑am convins că această Conferință Mondială ar putea juca un rol esențial în Francmasoneria Mondială. Așa că am devenit un susținător al Conferinței Mondiale, iar de atunci Conferința a avut loc de șaisprezece ori. După Lisabona ne‑am întâlnit la New York, în Statele Unite; la São Paulo, în Brazilia; la Madrid, în Spania; la New Dehli, în India; la Santiago, în Chile; la Paris, în Franța; la Washington D.C., în Statele Unite; în Gabon, în Africa; la Cartagena, în Columbia; la Chennai, în India; la București, în România; la San Francisco, în Statele Unite; în Madagascar, în Africa; și la Panama City, în Panama. Următoarea întâlnire va avea loc anul acesta (2021, n.r.) în noiembrie la Berlin, în Germania.

A fost greu să aduci laolaltă Mari Loji din zone geopolitice diferite, să aduci laolaltă oameni cu mentalități diferite?
În mod surprinzător, Claudiu, nu, nu a fost. De fapt, una dintre marile mele îngrijorări când am fost ales Secretar Executiv a fost că vom avea mari probleme în a reuși să atragem participanți la Conferința Mondială, pentru că presupune să aduci bărbați din toată lumea, din medii și structuri sociale foarte diferite. Dar s‑a dovedit că problema principală a fost gestionarea numărului mare al celor care voiau să participe. Uneori a trebuit să‑i respingem pe unii dintre ei, pentru că nu făceau parte din Marile Loji regulare. Așa că nu, nu a fost o problemă să găsim participanți din toată lumea. De fapt, pe lângă faptul că oferă un mediu pentru discuții despre Francmasonerie, Conferința Mondială le‑a oferit fraților noștri ocazia să viziteze medii pe care în alte condiții nu le‑ar fi vizitat niciodată în viață. Conferința a deschis orizontul lumii Francmasoneriei, în care oamenii au putut vedea asemănările și diferențele care există la nivel operațional în Francmasonerie.

Care sunt regulile de bază ale Conferinței?
Regulile de bază ale conferinței sunt, în esență, regulile de bază ale Francmasoneriei, respectând restricțiile cu privire la ce poate fi prezentat și discutat. Dă‑mi voie să‑ți citesc din constituția ei apropo de reguli: „Articolul 1: Obiectivul Conferinței este împărtășirea informațiilor și discutarea chestiunilor care promovează stabilitatea, progresul și universalitatea Breslei Masonice. Nici o măsură luată de Conferință nu va avea efect constrângător asupra vreunei Mari Loji suverane sau independente”. Cei care au permisiunea să participe la conferință în calitate de delegați oficiali sunt Mari Maeștri sau Mari Maeștri din Trecut, Mari Secretari sau Mari Secretari din Trecut. Dacă nu poate participa, Marele Maestru are posibilitatea să anunțe jurisdicția gazdă și pe Secretarul Executiv că va fi reprezentat de o persoană care nu e un Mare Maestru din Trecut. O altă chestiune importantă care a apărut de câteva ori de‑a lungul perioadei în care am fost Secretar Executiv – Conferința Mondială e deschisă numai Marilor Loji. Au existat mai multe tentative de a aduce rituri de perfecționare în cadrul Conferinței Mondiale. Lucrul ăsta s‑a întâmplat inițial la Santiago, în Chile, unde am făcut observația că dacă deschidem ușile unui rit de perfecționare, atunci deschidem ușile tuturor riturilor de perfecționare, iar nu acesta e obiectivul Conferinței. În afară de asta, regulile de bază sunt aceleași ca ale Francmasoneriei – nu se discută politică, nu se discută teme religioase. Fiecare Mare Lojă va avea o voce la fel de puternică prin vot. Nici o Mare Lojă nu va încerca să se folosească de Conferința Mondială ca să obțină sprijin sau susținere financiară și se vor lua toate demersurile necesare ca organizarea Conferinței să aibă loc prin rotație pe tot globul. Din lista de locații pe care ți‑am citit‑o o să vezi că am reușit să ne întâlnim peste tot în lume. Acum, în cazul Statelor Unite, întrucât fiecare stat are propria Mare Lojă, au existat trei întâlniri; în cazul Indiei, care are o singură Mare Lojă regulară, ne‑am întâlnit și acolo de două ori, asta pentru că există un fond comun limitat cu locuri în care te poți întâlni. Ca urmare, bineînțeles, am ajuns să ne întâlnim de două ori în India, la New Delhi și la Chennai.

Există Mari Loji care au primit mai multă recunoaștere internațională participând la Conferință?
Fără îndoială, Claudiu. Există Mari Loji despre care se știa foarte puțin înainte să participe la Conferința Mondială – într‑adevăr, existau multe locuri din lume în care se știa foarte puțin despre Francmasonerie. Uite, de exemplu, Marile Loji din America Latină. Nu am văzut niciodată participarea latino‑americană călătorind în alte Mari Loji. Ca atare, Conferința Mondială a deschis America Latină în fața lumii, astfel încât lumea să poată vedea un stil de Francmasonerie unic în mediile latino‑americane. De asemenea, în America de Nord – maeștrii nord‑americani nu călătoreau niciodată în afara Americii de Nord și numai rareori vizitau Mari Loji în afară de cele cu care se învecinau direct. Marii Maeștri, Marii Secretari americani și alți participanți care au dorit să vină la Conferința Mondială au avut ocazia să călătorească în locurile respective, sub auspiciile și ocrotirea Francmasoneriei.

Poți să ne dai exemple de probleme pe care le‑a rezolvat o Mare Lojă prin participarea la Conferință?
Claudiu, să știi că obiectivul Conferinței Mondiale nu e să rezolve probleme, dar cu siguranță în cadrul ei s‑au rezolvat multe probleme, nu datorită simplei participări, ci datorită prilejurilor de negociere care s‑au înfățișat și despre care s‑a aflat la Conferința Mondială. O să‑ți dau un exemplu în cazul Braziliei. Brazilia a fost unică prin faptul că în ea operau trei stiluri diferite de Francmasonerie – pardon, dă‑mi voie să mă corectez, nu „stiluri”, ci „forme” de Francmasonerie. Exista Marele Orient Național, existau Mari Oriente independente în fiecare stat și existau Mari Loji independente în fiecare stat. Prin negocierile mediate de Secretarul Executiv în cadrul Conferinței Mondiale, aceste organisme se recunosc acum între ele și se vizitează. În Paraguay problema era că Marea Lojă se împărțise în două entități diferite, iar pentru că se desprinseseră de cea inițială ambele erau regulare prin formă și consacrare. A fost nevoie de cinci ani de negocieri înainte să se ia o decizie finală și să se facă o rezoluție cu privire la care Mare Lojă urma să funcționeze ca Mare Lojă regulară și recunoscută în Paraguay. Iar în Rusia au fost trei persoane care au reprezentat Conferința Mondială și care au fost în Rusia când acolo a avut loc o schismă majoră pentru a observa și stabili care Mare Maestru era Marele Maestru legitim al Rusiei. Rezultatul este că actualul Mare Maestru al Rusiei a slujit de atunci în această ipostază prin eforturile și confirmările celor trei persoane care au intermediat și observat lucrurile.

Ce subiecte sunt dezbătute? Cum sunt alese subiectele de discuție?
În primul rând, Claudiu, nu au loc dezbateri. Articolele sunt prezentate după cum stabilesc jurisdicția‑gazdă și Secretarul Executiv. Jurisdicția-gazdă alege tema conferinței, iar de‑a lungul timpului au existat alegeri destul de specile, pentru că reflectă preocupările mediului în care există respectiva Mare Lojă. O să‑ți dau un exemplu foarte bun – Gabon. Gabon e o țară din Africa unde 10% din teritoriu e destinat sălbăticiunilor și conservării unui mediu verde. Tema conferinței din Gabon a reflectat preocuparea pentru menținerea unui mediu stabil din punct de vedere ecologic. Apoi articolele sunt prezentate și aprobate de Secretarul Executiv, care stabilește dacă sunt potrivite să fie prezentate în cadrul Conferinței. În trecut au existat articole pe care a trebuit să le refuz din postura de Secretar Executiv în mare parte pentru că ori ajutau prea tare exact Marea Lojă care le propunea, ori pentru că nu erau de interes pentru Conferința Mondială. Nu are loc nici o dezbatere – articolele sunt prezentate. Pot avea loc discuții, dar nu sunt prezentate sub formă de dezbatere.

Dezvoltarea Francmasoneriei din Europa de Est și America de Sud a schimbat balanța puterii, din moment ce fiecare Mare Lojă reprezintă un vot?
E o observație interesantă, pentru că e un lucru care mă preocupă de mai mult timp. Eu am fost foarte răspunzător pentru expunerea Americii Latine la restul lumii. America Latină e un mediu unic. Am clasificat Francmasoneria în ceea ce eu numesc stiluri și am plasat Francmasoneria din America Latină într‑un stil „sociologic”, pentru că e condusă mai degrabă de mediul în care există. Din punct de vedere masonic, America Latină nu a fost văzută de lumea exterioară aproape pe tot parcursul existenței ei. Abia de la Conferința Mondială de la São Paolo, din Brazilia, la cea de‑a patra Conferință Mondială, a început lumea să vadă Francmasoneria din America Latină. Nu cred că i‑aș spune „balanță de putere”, dar una dintre marile mele îngrijorări e că Brazilia are Marele Orient Național, Marile Oriente din fiecare stat și Marile Loji din fiecare stat, ceea ce reprezintă un număr uriaș de voturi în cadrul Conferinței. Sunt îngrijorat de faptul că Brazilia chiar poate domina Conferința Mondială dacă nu există vreun fel de metodologie care să prevină acest lucru. Am putea spune că și Statele Unite are 51 de Mari Loji, dar Statele Unite nu o să voteze niciodată în bloc, nu are sentimentul de unitate care există în America Latină. Așadar e o îngrijorare care mă frământă de mai mulți ani, și încă nu i‑am dat de cap.


A existat împotrivire față de Conferința Mondială? Dacă da, de ce?
Da, a existat împotrivire față de Conferința Mondială, mai cu seamă pentru că există Mari Loji care nu cred în ideea de a se uni în cadrul unei conferințe. Teama lor principală e că Marile Loji pot fi dominate de conferințe. Țările nordice, de exemplu, nu participă niciodată la Conferința Mondială. Pe vremea când eram Secretar Executiv le invitam în fiecare an și de fiecare dată primeam răspunsuri foarte politicoase cum că „nu participăm la Conferințele Mondiale”. Știam că Insulele Britanice nu participă la conferințe, cu toate că Marea Lojă Unită a Angliei și‑a trimis în câteva rânduri reprezentanți neoficiali la Conferința Mondială – dar nu reprezentau Insulele Britanice în mod special, deci persoanele respective nu aveau posibilitatea să voteze.


Frații englezi care au participat la Conferință erau un fel de observatori.
Exact. De asta erau trimiși acolo, ca să observe ce se petrece. Nu avem nici o problemă cu observatorii care vin la Conferința Mondială. Apropo, ca să știe toată lumea, Conferința Mondială e deschisă oricărui Francmason regular care vrea să participe. Singura persoană care votează, așa cum am spus mai devreme, este reprezentatul oficial al Marelui Maestru sau Marele Maestru însuși, precum și Marele Secretar. Observatorii participă la tot ce se petrece, dar nu au autoritatea să voteze.


Tom, cum vezi viitorul Conferinței?
Claudiu, viitorul Conferinței depinde de conducătorii care vor fi implicați în funcționarea ei. Cred că viitorul ei poate fi extraordinar. În opinia mea, astăzi cea mai mare amenințare la adresa Francmasoneriei – și am făcut această observație de foarte multe ori – este orgoliul conducătorilor. Când m‑am retras din funcția de Secretar Executiv, am subliniat faptul că avem nevoie de persoane pe care să nu le mâne orgoliul. Asta nu înseamnă să nu ai orgoliu deloc – fiecare dintre noi a obținut orice are în viață datorită faptului că are orgoliu. Însă într‑un articol pe care l‑am citit la o conferință a Ritului Scoțian cu mulți ani în urmă am făcut observația că ne aflam cu toții acolo și că de‑a lungul timpului obținuserăm ce am obținut datorită orgoliului – dar moștenirea pe care o lăsăm va depinde mai mult de capacitatea noastră de a ne ține în frâu orgoliul mai degrabă decât de a‑l folosi. Toți cei activi în Francmasonerie ne amintim cu siguranță de conducători care au avut un mare potențial. Amin – a fost iubit, dar a lăsat o moștenire a eșecului. Astfel că viitorul Conferinței Mondiale va depinde de conducătorii care se ocupă de Conferința Mondială. Un conducător trebuie să fie capabil să negocieze, să intermedieze și să‑i înțeleagă pe ceilalți.

De asta e Tom Jackson unic!