PHILIP J. HARRIS esq JP

Loja St. John No. 280, Marea Lojă a Scoției

PREAMBUL
Textul de față este un articol / o prezentare despre calea pe care ar trebui să o urmeze orice Francmason în călătoria lui masonică. Ea nu are nici un punct terminus, întrucât este o cale a descoperirii. De asemenea, este o introducere pentru cei care doresc să devină Francmasoni și au așteptările conturate înainte de a deveni membri. Se spune că Francmasoneria perfecționează oamenii buni, însă trebuie să accentuez faptul că nu te schimbă. Ani întregi de activitate în sistemul juridic englezesc m-au convins de acest lucru. Ce poate face calea este să vă ajute să evoluați în cea mai bună versiune a voastră. Este o filosofie a dezvoltării personale și învățării.
Așa cum au remarcat Conducătorii Marii mele Loji, singurele ­taine masonice sunt strângerile de mână, cuvintele și însemnele gradelor. Din acest motiv, le-am omis din text. Pe cât posibil, nu am folosit jargonul sau limbajul ritualurilor sau prelegerilor originale. Sper ca persoana care ascultă, bărbat sau femeie, să fie încurajată să devină un Francmason mai bun – sau, dacă tocmai se alătură Breslei, se va simți mai în largul ei cu experiențele pe care le avea în drumul său. Sper să readuc accentul pe atenția acordată Scripturilor, Ritualului, Celor Trei Mari Principii Adevărate și Catehismului Prelegerilor Breslei. [www.webofhiriam.org]
Sunt recunoscător scrierilor lui W.L. Wilmshurst și fraților mei îndrumători care m-au ajutat până acum și pe care sunt încântat să îi numesc Frați, Companioni, Pietre și Călăuze.


UNDE ÎNCEPEM SĂ NE GÂNDIM LA FRANCMASONERIE?
„În inima mea.” Orice bărbat și orice femeie care își dorește să intre în Breasla Francmasoneriei trebuie să fie pregătit sau pregătită în adâncul inimii. Pentru a face acel prim pas către fraternitate este nevoie de o dorință de cunoaștere, de dezvoltare, și de niște curaj. S-ar putea spune că este o chemare, sau poate o vocație. Este de datoria individului să decidă care dintre ele. Francmasoneria nu este un club social, o rețea sau altceva de genul acesta. Există multă socializare, ­multe mese, întâlniri și un sentiment de înfrățire, dar în esență este o organizație filosofică de dezvoltare personală. Ar trebui să fie o experiență pe toată durata vieții și probabil vă va solicita tot mai multă atenție pe măsură ce săpați în profunzimile ei și permiteți cunoașterii descoperite acolo să vă înalțe în locul acela de pace, iubire și armonie în sinele vostru.
O altă condiție este credința într-o ființă superi­oară. Observați că această ființă nu este definită sau descrisă în vreun fel. Cel mai bine este să o considerați o credință într-un principiu al ordinii și regularității care controlează existența și scopul tuturor lucrurilor. Legile imuabile ale naturii sunt, poate, un semn de ordine și bună gestionare, și trebuie să ne gândim la începutul vieții și al tuturor lucrurilor.
Dacă sunteți credincioși și practicanți ai unei religii este important să continuați în această direcție. Franc­masoneria nu este un substitut pentru religie și nici nu profesează o Zeitate alta decât recunoașteți deja. Credința voastră este importantă și veți fi sprijiniți în credințele voastre. Prindeți curaj, priviți către cartea voastră sfântă, pe care o numim Cartea Legii Sfinte (CLS). Conține multe dintre subiectele despre care vom discuta în textul de față.
Simbolurile vor reprezenta o parte importantă din educația voastră masonică și ar fi înțelept să le stu­diați, deoarece sunt explicate în termeni simpli. Au întotdeauna un sens mai profund și conțin multe secrete și mesaje pentru călător. Împărtășiți constant cu ceilalți ceea ce ați descoperit. Simbolurile vorbesc în adâncul ființei fiecăruia dintre noi și vor însemna lucruri diferite pentru oameni diferiți.
Ca să subliniez acest lucru, gândiți-vă la adevărul matematicii, la regularitatea raportului numărului de aur 1,618, sau, mai direct, la geometrie, care conține niște adevăruri minunate care demonstrează un adevăr etern. Chiar există mai multe adevăruri. Sunteți bineveniți să le cercetați, deoarece adevărul este unul dintre Marile Principii ale Francmasoneriei.
Iată un Simbol binecunoscut, reprezentarea mea favorită a Echerului și a Compasului. Litera G vine de la „God” (Dumnezeu), de la „Geometrie”, sau doar marchează Centrul? Vedeți, există mai multe interpretări ale simbolurilor și fiecare înseamnă altceva. Ne vorbesc în profunzimile subconștientului.
Sunt convins că mulți membri nu cred într-o ființă superioară cu personalitate sau imaginație. Eu, personal, nu am nimic împotrivă, deoarece experiența mi-a arătat că ateii declarați pot avea un caracter mai moral și vertical decât mulți „credincioși”. Au mărturisit adevărul faptului că nu cred, însă și-au dat seama că sunt supuși legii naturale. Deși nu li se permite accesul în Francmasoneria regulară, unele structuri masonice îi primesc pe atei.
Prin urmare, când intrați într-un Templu Masonic credințele vă vor fi puse la încercare și veți asculta o rugăciune masonică. Invocarea i se adresează Marelui Arhitect al Universului, un termen general care cuprinde toate numele Divinității către care privim cu toții. E înțelept să vă fie limpede în ce credeți cu adevărat și să fiți dispuși să luați parte la o astfel de provocare. Credeți într-un Univers Ordonat și în adevărul regularității legilor naturii care ne-au făcut să existăm? ­Puteți transpune acest adevăr în cuvinte, în cadrul a ceea ce noi numim rugăciune? Sunteți dornici să învățați lucrurile pe care vi le putem împărtăși și prin care vă putem ghida? Dacă da, atunci poate că sunteți pregătiți cu inima. Gândiți-vă la aceste lucruri și lămuriți-vă. Francmasoneria ar trebui să fie un angajament pe viață. Fiți siguri, lămuriți și luați-vă angajamentul de a contribui pe măsură ce învățați. Dacă vă aflați în Masonerie fără educație, instruire sau angajament față de ritual și catehism, vă sugerez să plecați.
Prima lecție învățată este să vă depășiți teama și să aveți încredere într-o călăuză sau învățător. Vă aflați în întuneric, în absența luminii sau chiar a Luminii Masonice. „E ceva obișnuit ca un copil să se teamă de în­tuneric, însă mai rău e ca un adult să se teamă de ­Lumină.” Chiar se întâmplă. Dar, cu inima deschisă și încrezătoare, puteți merge mai departe.
Lumina Masonică este cunoașterea descătușată de prejudecăți și superstiție. Pașii sunt în căutarea unui Maestru care să vă învețe și să vă călăuzească. Prin smerenie și încredere veți demonstra că admiteți dorința de cunoaștere și acceptați faptul că nu contează bogăția materială, ci valoarea autentică pentru ceilalți oameni.
În termenii filosofiei masonice, intrăm în Templul Breslei ca indivizi iregulari, aflați în întuneric, pierduți, fără disciplină, în nevoie și neinstruiți. Primii pași sunt simbolici pentru neregularitatea persoanei, dar nu sunteți lăsați mult timp în această postură tristă. Călătoria începe spre Est, unde se află așezat Maestrul Venerabil al lojii. Sunteți în căutarea unui Maestru, sau în cazul de față a unui Îndrumător sau Călăuză. Au loc tot felul de prezentări și veți găsi un „Îndrumător maestru iscusit” care să vă conducă pe calea cea dreaptă.
Prima lecție care trebuie învățată este empatia, atunci când e pusă la încercare compasiunea față de ceilalți oameni și frați ai voștri. Din această lecție ar trebui să înțelegeți că empatia înseamnă mult mai mult decât o donație de bani. Astfel de daruri sunt o fanfaronadă publică a certificatelor și medaliilor, care doar vă stimulează orgoliul. Lucrurile acestea sunt contrare CLS față de care ați depus jurământul, cum sunt și față de versetele din Matei VI, 4. Realist vorbind, vi se va cere să alinați nevoile tuturor celor care vin către voi – să vindecați, să învățați, să îngrijiți, să sprijiniți emoțional, să vizitați, să oferiți ajutor, să oferiți „o vorbă bună”, să ajutați și, mai presus de orice, să arătați iubire. Nu e ceva împovărător, pentru că nu vi se cere să faceți sau să dați decât după putința resurselor, și nu în detrimentul familiei sau serviciului. Să nu cădeți niciodată în capcana aplauzelor publice, pentru că gesturi precum cele de mai sus ar trebui făcute în liniște și în intimitate. Rămași fără toate obiectele de valoare, veți învăța mai întâi să rezonați cu cei nevoiași, nu doar să-i compătimiți.
Veți fi instruiți cum să căutați să vă perfecționați, folosindu-vă conștiința în tot ce faceți și vorbiți. Prin autoexaminare și analizând lucrurile pe care le-ați putea face, sau pe care le-ați putea face mai bine, vă veți dezbăra de toate obiceiurile și cuvintele neglijente care ar putea jigni sau stârni polemici. Veți deveni mult mai serviabili față de ceilalți oameni și veți fi parteneri, fii, frați și tați mai buni.
Ar fi bine să învățați așa-numitele Arte Liberale și Științele, pentru că prin cunoaștere creștem ca indivizi, învățăm, analizăm, contestăm, întrebăm, căutăm alternative și ne stabilim propriul punct de vedere. Ne amintim mereu că e posibil să nu existe un răspuns corect sau greșit, ci o ocazie de a învăța mai mult prin dezbateri și discuții echilibrate și cinstite. Astfel, veți purta conversații mult mai informate și veți avea o anumită autoritate în baza căreia să vă împărtășiți opiniile și altora – cu excepția religiei și politicii, subiecte care nu trebuie deschise niciodată în Lojă.
Veți primi cu bucurie corectările, în caz că v-ați abate de la comportamentul integru care e așteptat de la voi. Totodată, vă veți purta cu blândețe și smerenie față de frații voștri. În calitate de Maeștri Masoni, se află acolo ca să vă ajute. Ar trebui să căutați binele exemplificat în alții și să încurajați buna viețuire în societate. Fiți deschiși să-i primiți pe alții care vor să învețe de la voi cu aceeași smerenie pe care o are îndrumătorul vostru față de voi.


URMĂTORUL PAS
După ce ați depășit teama și ați învățat să aveți încredere, de ce încredere mai mare e nevoie să vă gândiți la Univers, la principiile care ordonează toate lucrurile, la început și la sfârșit! Teama ar trebui să fi devenit minunare față de cât de magnifică e creația. În cazul unora ar fi vorba despre divinitatea din credințele lor personale, pentru alții este semnul ordinii, armoniei și continuității lucrurilor. Vorbim despre o creație sau o existență mare, așa că să ne bucurăm de ea.
Aflăm acum despre o cale șerpuitoare a vieții, scara spiralată a experienței și progresului, a trecerii de la întuneric la lumină. Nu mai intrăm în întuneric și intrăm în lumina totală a zilei împreună cu frații noștri.
Iată aici diferența dintre cuvintele Strait (îngust) și Straight (drept). Ne aflăm pe o cale îngustă care nu e ușor de găsit, se întoarce și se răsucește, dar cu toate acestea înaintează spre țelul nostru. Calea Dreaptă, cea care ne duce direct la capătul ei, nu este calea noastră. O astfel de cale e o diversiune și ne poate prinde în capcană în zone lipsite de valoare și înșelătoare. Trebuie să experimentăm și să învățăm despre numeroasele lucruri pe care le observăm de-a lungul vieții.
Ca exemplu masonic, o scară în spirală ne face să privim în jurul nostru, către exterior, către multe perspective, în drumul parcurs de jos în sus. E posibil ca pe drum să existe camere de studiu sau experiență, însă destinul nostru se află mai sus și ne cheamă de la o experiență la alta. Nu avem decât un timp limitat pe pământ, așa că trebuie să ne umplem și folosim timpul pentru dezvoltare personală, cât mai e vreme.
Aici învățăm despre Centru. Acest echilibru este descris drept punctul din cerc. Trebuie să fim conștienți de pericolele de a ne afla prea departe într-o direcție. Gândiți-vă la un cerc și cele 360 de grade ale lui. Nu vom discuta decât despre patru dintre ele. Luați drept exemplu compasul. În Estul Spiritual putem fi cu mintea atât de îndreptată spre ceruri încât să nu mai fim de vreun folos lumesc pentru aproapele nostru. În Vestul rațional și fizic am putea fi orbiți de intransigență, ferm convinși și incapabili să învățăm mai ­multe decât ceea ce vedem în mica noastră lume. Lumina strălucitoare a cunoașterii aruncată de Soarele amiezii la Sud poate fi locul nostru pentru mari învățături, dar atunci înseamnă că suntem pe calea dreaptă și distrași de la lumea mai amplă a experienței. Sau poate ne place să sălășluim în cele mai adânci firide din Nord, trăind în ignoranță perpetuă, experimentând puțin și neștiind nimic. Calea noastră este drumul șerpuitor al învățării și experienței.
Aici se află Centrul nostru, pe care îl putem numi Centru Divin, sau punct de echilibru. Suntem con­știenți de sinele nostru, de alții, de un Centru Divin, un loc al echilibrului și ordinii perfecte din viața noastră. Este fundamental în Francmasonerie. Este locul în care vă aflați. Templul din jurul vostru este doar o metaforă pentru întreaga voastră ființă. Ofițerii și ­frații din jurul vostru sunt, de fapt, elementele ce vă compun. E bine să vă gândiți la asta și să încercați să înțelegeți singuri, prin autoreflecție și cugetare. Îndrumătorul vostru trebuie să vă călăuzească în sensul acesta și fără îndoială veți înțelege în cele din urmă principiile Breslei noastre lucrând înăuntrul vostru.
Ar trebui să ne putem alimenta din sursele ra­ționale, spirituale și de cunoaștere pe care le avem la dispoziție, fiind în același timp conștienți de igno­ranță și lipsuri. A ne afla mereu doar în locul acela unde există pacea și armonia e un ideal către care tindem cu toții pe calea îngustă.
Acum trebuie să privim către „misterele mai as­cunse ale naturii și științei”. Din nou, nu vă temeți, pentru că mintea dornică de cunoaștere e cea care ne conduce la calcul, algebră, zborul în spațiu și fuziunea nucleară. Dincolo de ele avem nivelurile mai profunde de înțelegere a lumii, a oamenilor, simbolurilor și principiilor care ne țin mintea și trupul sănătoase.
Mai departe primim instrucțiuni despre cum să ducem o viață cumsecade, cinstită, moderată, să fim drepți în tot ceea ce facem și să fim cinstiți, fără planuri ascunse, și fără a căuta să ne consolidăm orgoliul. Orgoliul este obstacolul în calea iubirii față de toată omenirea, îi lipsesc inima și limba binevoitoare care ar trebui să-l încurajeze pe orice ucenic al Breslei. Orgoliul nu-și are locul în viața noastră – calea noastră este lepădarea de sine și fapul că ne considerăm egalii tuturor celorlalți, fără prejudecăți, distorsionări de percepție sau dispreț. Iubirea Divină trebuie cultivată, și trebuie să învățăm ce înseamnă blândețea. Blân­dețea nu înseamnă slăbiciune. Înseamnă să știi că ești plin de resurse în timp ce ai sabia la îndemână, în teacă și pregătită, dar având numai rareori nevoie de ea. Cele trei mari principii ale noastre sunt Iubirea fraternă, Ajutorarea și Adevărul.


ÎNTUNERICUL MORȚII
Aici învățăm că lucrurile pe care le-am adunat în viață sunt trecătoare. Totul poate fi pierdut. Destinul nostru inevitabil. Înfruntarea celei mai mari frici a noastre este un triumf dacă o putem depăși. Învățând cum să mori și să renunți la tot.
Dacă am aplicat asupra noastră instrumentele care ne-au fost oferite în călătoria de până acum, vom fi adunat o oarecare perspectivă asupra noastră și poate că vom obține o oarecare pace în mintea noastră cu privire la acest adevăr îngrozitor. Căci e mai bine „să trăiești respectat și să mori regretat” decât să lași în urmă haos, nefericire și vrajbă.
Fiecare dintre noi își va dori să aibă speranța unui viitor sau poate doar că am lăsat lumea mai bună pentru că am trăit în ea. Speranța e marcată pe cerul dimineții de luceafărul strălucitor de la sfârșitul întunericului nopții. Munca noastră nu a fost zadarnică, ci a avut ordine și valoare.
Fiecare dintre noi trebuie să-și păstreze credința în speranța că avem parte de mai mult, însă nu prin beneficii materiale. Acestea vor zace alături de oasele noastre. Așa spune o zicală veche: „Bogatul și săracul se nasc la fel, dar bogatul s-ar număra printre săraci dacă n-ar avea bogăție și educație. Însă odată ce au murit și au fost îngropați, și după ce mai trec o sută de ani, nimeni nu ar putea spune care dintre oase au purtat haina de muncitor”. Marele nivelator al mân­driei, orgoliului și al sinelui – cum am putea trece în moarte purtând vina vieții noastre?
Să privim acum din nou la principiile universale ale naturii și științei, la adevăruri eterne cum sunt matematica, geometria, artele liberale și științele. Acestea sunt semnele Centrului Divin, promisiunea că urmează mai multe lucruri. „Principiul vital și nemuritor din tine.”
Dedicați-vă timp să studiați sinele – ce e bun și poate fi îmbunătățit, ce e greșit și poate fi corectat. Bărbat, soț, fiu, frate, cetățean și prieten: sunteți toate aceste lucruri cum se cuvine? Dacă drumul de până acum nu v-a atins și vă aflați aici nedumeriți sau triști, întoarceți-vă la început și luați-o de la capăt revizuind și aplicând ce ați primit în timpul încercărilor, instrucțiunile și instrumentele profesiei voastre. Cât sunteți în viață, lăsați ca tot ce reprezentați voi să primească instruire și să faceți bine ceea ce ați ratat până acum.
Odată mulțumiți de progresul realizat, aveți o educație. „Să călătoriți în Vest, în căutarea lucrului pierdut.” Poate lua multe forme: necredinciosul, ignorantul, egoistul, tăgăduitorul adevărului, căutătorul, cel cu inima pregătită, cel pierdut și cel nevoiaș. Aduceți la lumină orice ați găsi. S-ar putea să fie exact ceea ce ați fost trimiși să căutați și să îi aduceți alinare.


MARILE ÎNCERCĂRI
Mulți dintre voi care vă aflați pe calea îngustă nu veți avea ocazia să vă revizuiți progresul până spre finalul călătoriei. Sunteți sfătuiți să priviți gradul de „Maestru Excelent” sau „să treceți de văluri” având în minte următorul lucru. Vă va arăta cum să priviți în urmă și să vă evaluați adevărul. Iată o schiță a încercărilor care vă așteaptă înainte să treceți mai departe cu credință, speranță și iubire față de toate lucrurile.
La sfârșitul gradelor Breslei vi s-a cerut să începeți „cel mai interesant dintre toate studiile omenești”, adică pe voi înșivă. E posibil să simțiți sau să credeți că sunteți gata să avansați și să deveniți Maestru Drept Respectabil sau chiar Conducător în cadrul Breslei. Dacă într-adevăr sunteți gata, înseamnă că știți multe și apreciați înțelesul mai profund al Franc­masoneriei în detrimentul pompei, mândriei, privilegiilor asumate și orgoliului. Prin urmare, veți deveni slujitorul Maestrului Mason și veți continua de-a lungul căii. Dar gândiți-vă la următoarele lucruri ca la o evaluare a realizărilor voastre:
V-ați lepădat de fapte rele și greșeli, nu ați vorbit împotriva unui frate și nu ați stârnit în alții opinii negative prin minciuni și jumătăți de adevăr. Ați respectat la virgulă principiile Frăției și nu v-ați făcut de rușine ieșind din lojă sau îndepărtându-vă de un Frate, crezând că aveți mintea și sufletul curate. Ați lucrat din greu, din toate puterile, să respectați principiile și ritualurile Francmasoneriei.
Dar nu sunteți demni să spuneți asta ca fiind adevărul, pentru că încă aveți capacitatea de a face rău și a greși. Vouă vă revine să ridicați toiagul care a fost aruncat. Toiagul pe care-l țineți în mână încă este șarpele răului, demonstrând simbolic că nu sunteți desăvârșiți sau demni. Suntem oameni, supuși slăbiciunii omenești. Trebuie să ne amintim că nu suntem niciodată perfecți, dar putem fi mai buni.
Vă considerați lipsiți de abateri, greșeli, răzvrătire și egoism? Puneți mâna pe inimă și vedeți dacă atunci când o luați e curată ca zăpada. Ar putea fi albă, însă e albul leprei, un simbol limpede al păcatului și greșelii.
Aici puteți învăța că purtați răul cu voi cât trăiți. Aici vă veți da seama că nu sunteți mai presus de cel mai josnic răufăcător sau criminal. Sunteți oameni. Dar vă aflați pe calea îngustă.
Încă mai sunteți capabili de rău, chiar dacă l-ați respins și chiar l-ați aruncat de la voi?
V-ați eliberat de răzvrătire, răutate și greșeală împotriva statului, împotriva celorlalți, împotriva fraților voștri?
Sunteți capabili să progresați spre o existență mai bună, după ce v-ați lepădat de capcanele materialismului și ale lui Mamona? Oferiți iertare celor care v-au greșit? Întrucât nu vă puteți ierta pe voi înșivă, îi puteți ierta pe alții care nu împărtășesc privilegiile voastre din Masoneria Antică, Liberă și Acceptată. Iertându-i pe alții, turnând apa curățirii asupra lor, veți găsi iertare și pentru voi înșivă. Ca să descoperiți următoarele lucruri:
Acum v-ați întors la Șorțul alb cu care ați fost ini­țiat în „pecetea neprihănirii și legătura de Prietenie”.
Cine vă va elibera de această impuritate? Ei bine, întoarceți-vă la început cât încă mai puteți și revi­zuiți‑vă întreaga carieră masonică. Dacă acceptați aceste adevăruri, nu puteți găsi iertare, dar îi puteți ierta pe cei care v-au greșit. Luați apa iertării și turnați-o peste ceilalți. Dacă sunteți suficient de masoni să faceți asta, veți găsi iertare și acceptare.
Acum descoperiți că vă aflați unde ați început, înaintea Șorțului Alb din piele de miel, „mai străvechi decât Lâna de Aur sau Acvila Romană, și mai onorabil decât Steaua, Jartiera sau oricare alt Ordin existent; este o marcă a neprihănirii și o legătură de prietenie”. Vă aflați înaintea unui nou început.
Ce se întinde mai departe depinde de voi. Ar fi imposibil să-i descriu unei persoane neinițiate ce urmează. E suficient să spun că, în armonie cu Dumnezeul vostru, urmează o conștientizare a mortalității și Iubirii care depășește orice înțelegere.


CUM CĂUTĂM UN ÎNDRUMĂTOR SAU O LOJĂ
Dacă îmi ascultați sfatul și vă revizuiți cariera masonică veți învăța mult mai multe și veți ajunge în locul pe care nici un om nu vi-l poate oferi. Sau, dacă nu sunteți Francmasoni, poate doriți să căutați o Lojă. Aș vrea să vă îndrum spre o lojă care practică Îndrumarea, sau are o structură orientată spre educație, grupuri de discuție, dialog deschis sau libertate de expresie fără critică. Depinde de voi să o găsiți, pentru că nimeni nu vă poate face Francmason în afară de voi înșivă. Ca ajutor, aveți în vedere următoarele lucruri:
• O structură de Îndrumare; nu mentorat, ci învățături pozitive din partea unui Maestru Mason iscusit.
• Prilejul de a pune întrebări și a primi răspunsuri mulțumitoare.
• Un program de învățare a ritualului, cu vizite, loji de instruire, bibliografie recomandată.
• Accentul să nu fie pus pe Caritate, ci să existe doar o perspectivă realistă asupra Empatiei, respectând învățăturile scripturale despre cum Caritatea trebuie realizată fără fast, în secret.
• O definiție a Francmasoneriei de tipul: „un Ordin filosofic pentru autoperfecționare, care să ne permită să fim membri mai buni în societate, în familii și la locul de muncă, fiind astfel siguri că lumea e un loc mai bun pentru că am trăit o vreme în ea”.
• Evitarea oricărei tentative de a defini Masoneria drept Caritate.
• Evidențierea celor Trei Mari Principii: iubirea Frățească, Alinarea și Adevărul.
• Mai presus de orice, nu vă lăsați grăbiți de alții să alegeți sau să fiți împinși de la spate să deveniți membri. Descoperiți ce e potrivit pentru voi.

Sursa: https://youtu.be/EDY4omGUUdk